În viitor terenurile agricole ar putea fi semănate cu seminţe sintetice sub forma unor pastile sau capsule, datorită unei tehnologii pe care cercetătorii Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) o pun la punct cu scopul de a înlocui înmulţirea vegetativă.
Majoritatea plantelor se înmulţesc prin seminţe, însă există o multitudine de specii a căror reproducere depinde de bulbi, tuberculi sau alte părţi vegetative care se păstrează cu greutate de la un an la altul, iar cultivarea lor nu este la fel de facilă. Drept urmare, seminţele sintetice ar putea fi răspunsul pe care specialiştii îl caută cu privire la înmulţirea unor plante care nu produc în mod natural seminţe.
‘Încercăm să dezvoltăm un laborator de microînmulţire, de micropropagare. Acum pregătim spaţiul pentru că noi în cadrul Băncii avem mai multe tipuri de plante care se înmulţesc prin diverse căi. Majoritatea plantelor se înmulţesc prin seminţe, aşa cum ştim cu toţii, însă sunt şi plante care se înmulţesc pe cale vegetativă, fie că vorbim tuberculi, de rizomi, prin butaşi, prin lăstari. Plantele acestea se menţin mai greu. O sămânţă poate fi păstrată în atmosferă controlată o perioadă mai mare de timp şi, sigur, protocolul de păstrare este mai uşor de realizat. Marea problemă o avem însă la plantele care nu se înmulţesc prin seminţe şi sunt multe plante care nu produc seminţe în condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre, iar altele nici pe plan internaţional. Nu cunosc ca undeva în lume, de exemplu, să se producă sămânţă de hrean pe care noi îl păstram pe cale vegetativă’, a declarat pentru AGERPRES directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Tehnologia permite cercetătorilor să poată păstra o lungă perioadă de timp resursele genetice, astfel încât, în situaţia în care un soi riscă să dispară, Banca să poată revitaliza cultura respectivă. Pentru a ajunge la rezultatele scontate, BRGV are nevoie însă de infrastructura necesară.
‘În lumea ştiinţifică internaţională, seminţele sunt împărţite în două mari grupe: seminţele care se păstrează foarte uşor şi seminţele recalcitrante, cele care se păstrează mai greu. Cele care se păstrează uşor au o umiditate care poate fi scăzută până la 5%, iar cele cu umiditate de până la 12% sunt seminţele recalcitrante, cele care se înmulţesc pe cale vegetativă. Atunci noi am luat măsuri pentru a le putea păstra printr-un laborator în care să apelăm la tehnicile moderne de conservare şi să obţinem plante cu durată mai mare de viaţă. Punem în eprubete mini plăntuţe care să aibă perioadă lungă de păstrare. Mai avem şi alte metode de prelevare de ţesuturi care sunt capsate într-o pastilă pe care noi am numit-o sămânţă sintetică şi pe care le putem păstra o perioadă mai lungă de timp în celule, cu atmosferă controlată, şi pe care le putem readuce la viaţă astfel încât să nu ne mai chinuim cu plantele în teren. Noi extindem cercetările şi pe linia aceasta a devirozării plantelor. Avem probleme cu aceste viroze care se transmit prin materialul săditor şi, odată cu înmulţirea aceasta, putem face selecţie să eliminăm clonele atacate de anumite viroze. Este un laborator care se conturează acum, sperăm ca în bugetul de anul viitor să putem să avem resursa financiară pentru a-l realiza. Avem aceste plante care trebuie păstrate pentru că nu sunt alte căi şi iată că prin sămânţa sintetică putem să ocrotim aceste soiuri, să nu le pierdem. Suntem bucuroşi că lângă noi avem un profesor universitar care are experienţă vastă în domeniu şi care ne ajută foarte mult. Este vorba de profesorul universitar Adrian Peticilă de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Facultatea de Horticultură’, a precizat Costel Vînătoru.
Seminţele sintetice pot fi asemuite unor clone, care însă nu sunt modificate genetic, ci mai degrabă reprezintă un proces tehnologic actualizat.
‘Se lucrează pe scară largă pentru a creşte calitatea seminţelor, atât la cele clasice, cât şi în zona aceasta de care vorbim. Considerăm că în scurt timp tehnologia modernă se va extinde şi se va apela la acest mod de înmulţire, la aceste seminţe sintetice, cum le spunem noi, a nu se înţelege sau a se face confuzie cu modificarea genetică. Este vorba de o tehnologie care poate să înmulţească plantele prin fragmentarea unor ţesuturi. Aşa cum la ţară un gospodar rupe un lăstar de muşcată care nu dă sămânţă şi dă naştere unei alte plante, noi în acest moment în laborator reuşim să facem asta cu mai multă fineţe. Dintr-o frunză putem să facem foarte multe plante, câteva sute sau mii de plante. În timp se va ajunge la plante obţinute pe această cale, pentru că în lume astfel de laboratoare s-au dezvoltat şi asigură practic o producţie uniformă, sigură. Vorbim de o clonare naturală. Trebuie să ştim că viţa de vie nu produce seminţe şi ea se înmulţeşte prin clonă, pe cale vegetativă. Clonarea aceasta la plante este o metodă practicată de mii de ani, doar că noi putem ca o cantitate mică de resursă genetică să o multiplicăm la scară largă. Spre exemplu, dintr-o microplantulă de hrean poţi obţine o cultură de hrean fără probleme’, a subliniat cercetătorul buzoian.
Printre plantele care nu produc seminţe şi ar putea fi cultivate cu ajutorul celor sintetice se numără leuşteanul şi chiar cartoful.
‘Sunt multe plante care nu produc seminţe. Spre exemplu, usturoiul nu se înmulţeşte prin seminţe. Yamul, iaconul, plante care nu au fost cultivate la noi, tarhonul care se înmulţeşte pe care vegetativă şi care nu a fost cultivat în România. Avem şi soiuri româneşti, plecând de la banalul cartof care nu produce seminţe şi se înmulţeşte prin tuberculi, dar sunt multe alte plante. Noi putem vorbi de o premieră, pentru că în România au fost cercetări, dar firave. Am reuşit să obţinem soiuri de leuştean care se înmulţesc prin seminţe, o cultură specifică românilor, o găsim doar într-o zonă a Balcanilor şi foarte puţin în celelalte ţări. Sunt ţări din Europa care nu au auzit şi nu folosesc leuşteanul. La noi este o plantă tradiţională, dar sigur aceasta nu este extinsă pe scară largă pentru că se înmulţeşte doar pe cale vegetativă, prin despărţirea tufei. Am reuşit să obţinem două soiuri, unul omologat şi unul în curs de omologare, care produc sămânţă şi iată putem să le extindem pe cale largă şi să le asigurăm înmulţirea prin seminţe. Avem un soi cu plante care, atunci când sunt mici, sunt uşor roşiatice, iar cel de-al doilea soi prezintă frunzele verzi. Avem soiurile de topinambur, nap, care se înmulţesc prin tuberculi, avem şi soiuri de ceapă care se înmulţesc vegetativ, prin cunoscutul arpagic. Noi nu avem un inventar clar al acestor plante care pot fi introduse în acest program pentru că suntem la început, încercăm acum să conturăm acest laborator’, a mai spus directorul BRGV.
O sămânţă sintetică nu ar fi mai mare decât o capsulă, în schimb ar conţine resurse genetice care ar putea da naştere unui număr mare de plante.
‘Când ne gândim la o sămânţă sintetică ne gândim la o pastilă transparentă, cu un interior în care se regăseşte un gel şi în el o parte mică de ţesut verde. O părticică din frunza unei plante, un grup de celule îmbrăcate într-un gel de păstrare. Aceste seminţe sintetice se seamănă uşor şi produc noi plante. În afara ţării sunt chiar bănci specializate. În Franţa există o Bancă de resurse genetice care se ocupă doar de păstrarea plantelor care se înmulţesc pe cale vegetativă. Cu mulţi ani în urmă, am avut o colaborare cu această Bancă din Toulouse. Este specializată pe acest domeniu’, a dezvăluit cercetătorul.
Seminţele sintetice ar putea deveni resursa genetică a viitorului, consideră specialiştii. Prin intermediul lor, ar putea fi păstrate soiuri de plante care au dispărut tocmai ca urmare a faptului că nu se înmulţesc prin seminţe, iar părţile vegetative nu au putut fi păstrate.
‘Vorbim de cea mai importantă resursă a unui popor – hrana. Pentru a avea siguranţa că poţi produce hrană sănătoasă şi sigură în România ai nevoie de o Bancă de resurse care să păstreze aceste materii genetice şi care să poată fi introduse atunci când piaţa o cere. Noi trebuie să stocăm aceste materiale. Acest tezaur vegetal autohton trebuie păstrat şi trebuie să găsim mijloace optime pentru toate aceste categorii, pentru că vorbim despre plante care se înmulţesc prin seminţe, iată şi pe cale vegetativă. Noi am pierdut foarte mult pe zona aceasta pentru că nu am avut capacitatea de păstrare. Trebuie să ne gândim numai la soiurile de cartof românesc. Ştim că păstrarea tuberculilor de la an la an se face cu mare greutate. Ne gândim la soiurile de ceapă vechi care se înmulţeau pe cale vegetativă, la soiurile de usturoi, varietăţile de hrean vechi, româneşti, foarte valoroase’, aminteşte Costel Vînătoru.
