O sesiune omagială dedicată împlinirii a 150 de ani de la naşterea geografului francez Emmanuel de Martonne, căruia România îi datorează prima investigaţie ştiinţifică a geografiei sale, precum şi desenarea primei hărţi a României Mari, se va desfăşura, joi, începând cu ora 10,00, în Aula Academiei Române.
Potrivit unui comunicat transmis miercuri AGERPRES, în deschiderea evenimentului, organizat de Institutul de Geografie al Academiei Române, vor lua cuvântul acad. Nicolae-Victor Zamfir, vicepreşedinte al Academiei Române, şi Ambasadorul Franţei în România, Laurence Auer.
Manifestarea va fi moderată de acad. Dan Bălteanu, directorul Institutului de Geografie al Academiei Române şi preşedintele Comitetului Român de Geografie.
Sesiunea reuneşte la Bucureşti cercetători din cadrul Academiei Române, specialişti din mediul universitar românesc, precum şi invitaţi din universităţile franceze, între care prof. Amael Cattaruzza, preşedintele Comitetului Francez de Geografie, prof. Eric Fouache, de la Universitatea Sorbona, şi prof. Gaelle Hallair, de la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris.
Aceasta va fi urmată, vineri şi sâmbătă, de o aplicaţie de teren în Carpaţii româneşti, îndelung cercetaţi la începutul secolului al XX-lea de savantul francez, pe care i-a denumit Alpii Transilvaniei, la care vor participa profesori şi cercetători români şi francezi.
Sâmbătă, invitaţii francezi vor lua parte la deschiderea lucrărilor Congresului Societăţii de Geografie din România, care va avea loc la Braşov, în sala de festivităţi a Liceului ‘Andrei Şaguna’.
Sesiunea omagială este organizată în parteneriat cu Institutul Francez din România, Comitetele Naţionale de Geografie din România şi din Franţa, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie, Universitatea ‘Babeş-Bolyai’ din Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie.
Absolvent al Facultăţii de Litere din Paris, Emmanuel de Martonne (1873-1955) s-a îndreptat spre studiul fizicii şi al geologiei, devenind unul dintre cei mai mari specialişti din Europa în domeniul topografiei şi desenului geografic.
A elaborat două teze de doctorat, ambele cu subiect privitor la România: în 1902, teza de doctorat în litere ‘La Roumanie. Essai de monographie geographique’, iar în 1907 teza de doctorat în ştiinţe ‘Recherches sur l’evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales)’.
În 1898 a venit pentru prima dată în România, elaborând primele studii de maturitate pentru geografie. Opera sa geografică referitoare la ţara noastră cuprinde peste 70 de lucrări, între care: ‘Sur l’histoire de la vallee de Jiu’, ‘Sur la periode glaciaire dans les Karpates Meridionales’, ‘La Roumanie. Geographie physique, geologie, climat, biogeographie, geographie economique, geographie politique’, ‘Les tremblements de terre de la Roumanie et leur rapport avec les lignes directrices de la geographie physique’, ‘Recherches sur la distribution geographique de la population en Valachie’, ‘La nouvelle Roumanie dans la nouvelle Europe’.
În 1919 a elaborat Harta repartiţiei naţionalităţilor din ţinuturile în care domină românii, folosită ca principal argument pentru trasarea noilor graniţe la Conferinţa de Pace de la Paris, în cadrul căreia i s-a încredinţat sarcina de secretar general al Comitetului de studii.
De numele său se leagă introducerea în cercetarea geografică din ţara noastră a metodei excursiilor interdisciplinare, pe care le-a condus în special începând cu 1921, dar şi înfiinţarea Institutului de Geografie din Cluj, alături de G. Vâlsan. A fost autorul articolului ‘România’ şi al părţii rezervate României din Harta naţionalităţilor şi densităţii populaţiei în teritoriul sud-est carpatic, ambele apărute în cunoscuta colecţie ‘Geographie Universelle’.
În Franţa a pus bazele Laboratorului de geografie din cadrul Universităţii din Rennes, pe care l-a condus între 1927 şi 1944. Secretar general (din 1931), preşedinte (1938-1949) şi preşedinte de onoare pe viaţă (din 1949) al Uniunii Geografice Internaţionale, membru al Academie des Sciences (1940), preşedinte al Societăţii de Geografie din Franţa (1947-1952).
În semn de apreciere pentru excepţionala sa carieră ştiinţifică, Academia Română l-a ales membru de onoare în anul 1912. A fost, de asemenea, Doctor honoris causa al universităţilor din Cluj-Napoca şi Iaşi şi cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca.
