Cezar Avrămuţă (Stegarul Dac), un simbol al mişcării suveraniste din România, a declarat, într-un podcast la Dan Diaconescu, că o susţine pe Anca Alexandrescu la Primăria Capitalei.
El s-a declarat ca fiind un „oştean” al lui Călin Georgescu, context în care realizatorul a arătat că acesta nu s-a exprimat direct în favoarea Ancăi Alexandrescu.
„Da, dar aici eu mă diferenţiez, o susţin pe Anca Alexandrescu”, a spus Stegarul Dac.
Totuşi, Cezar Avrămuţă nu a exclus ipoteza ca şi la aceste alegeri să se întâmple o situaţie similară cu cea din 2020 de la Sectorul 1, când au fost înregistrări cu răscolirea prin sacii cu buletine de vot, dar ulterior nu s-a întâmplat nimic din punct de vedere juridic deşi a fost sesizată instanţa.
În altă ordine de idei, pe pagina de Facebook a Stegarului Dac se arată: „Astăzi, 20 noiembrie 2025, Cezar Avrămuță s-a prezentat la ora 9:00 la Secția 13 Poliție pentru a semna controlul judiciar.
După ce a semnat, afară îl așteptau trei susținători. Oameni liniștiți, care voiau doar să-l salute. Cezar a stat de vorbă cu ei câteva minute, calm, civilizat, așa cum face de fiecare dată.
Dar, pentru că în viața noastră nimic nu poate fi simplu, din curtea interioară a secției a ieșit un lucrător (rămâne de stabilit dacă era polițist), s-a apropiat ostentativ și a scuipat în direcția lui Cezar. Scuipatul a căzut la câțiva milimetri de încălțămintea lui.
Un gest mărunt, dar cu o semnificație enormă.
Ne tot spun de un an autoritatile că problema ar fi „comportamentul sfidător al lui Cezar”. Că el ar provoca.
Dar ceea ce s-a întâmplat azi arată, încă o dată, adevărul:
Cezar nu sfidează autoritatea.
Autoritatea îl sfidează pe el.
De fiecare dată.
Permanent.
Fără rușine.
Fără consecințe.
Scuipatul de azi nu e o întâmplare.
Este un simbol.
Pentru că și noi, cetățenii obișnuiți, suntem scuipați metaforic în fiecare zi de instituțiile care ar trebui să ne servească: prin indiferență, prin abuz, prin aroganță, prin lipsă de transparență, prin batjocură, prin tratamentul inegal aplicat unor oameni incomozi.
Diferența e una singură:
noi ne prefacem că nu vedem, de dragul confortului personal.
Cezar, însă, vede, spune și reacționează.
El nu trece peste.
Nu tace.
Nu se face că plouă.
Are curajul — sau, cum spun unii, „ciudățenia” — de a arăta scuipatul și de a spune pe nume gestului: nesimțire, bădărănie, lipsă de respect față de cetățean.
De aceea deranjează.
Nu pentru că atacă statul, ci pentru că nu acceptă umilința.
Astăzi, un om aflat sub control judiciar a fost scuipat de cineva care reprezenta instituția. Un gest fizic și simbolic în același timp.
Și fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe:
Ce fel de stat avem, dacă reacția instinctivă a unui lucrător este să scuipe cetățeanul, și nu să îl respecte?
Și ce fel de societate suntem noi, dacă singurul om care nu înghite în sec este considerat problema?”.
Sursa: Ecopolitic.ro
