Compania ‘Liviu Rebreanu’ a Teatrului Naţional Târgu Mureş a anunţat, marţi, punerea în scenă a cinci premiere în stagiunea 2023-2024, care poartă numărul 62, regizate de Theodor-Cristian Popescu, Sorin Militaru, Bobi Pricop, Vlad Massaci şi Cristi Juncu.
‘Repertoriul Teatrului Naţional Târgu Mureş – Compania ‘Liviu Rebreanu’ se va îmbogăţi în stagiunea 62 cu cinci premiere care vor continua direcţia pe care am consolidat-o până în prezent: viziuni regizorale proaspete şi novatoare, texte variate, atât clasice, cât şi contemporane, pentru o paletă largă de spectatori, realizări artistice excepţionale şi, bineînţeles, interpretări actoriceşti de top. Cele cinci producţii vor fi: Nelinişte de Ivan Vîrîpaev, regia Theodor-Cristian Popescu (Sala Mică), Unchiul Vanea de A.P. Cehov, regia Sorin Militaru (Sala Mare), Raţa sălbatică de Henrik Ibsen, regia Bobi Pricop (Sala Mare), Patrioţii de Peter Morgan, regia Vlad Massaci (Sala Mică) şi Aniversare de Harold Pinter, regia Cristi Juncu (Sala Mare)’, a arătat Compania ‘Liviu Rebreanu’, într-un comunicat de presă.
Compania ‘Liviu Rebreanu’ a precizat că ‘Unchiul Vanea’ este una dintre piesele de teatru considerate reper pentru cunoscutul autor Anton Pavlovici Cehov.
‘Publicat iniţial în 1898 şi montat pentru prima dată zece ani mai târziu, la Teatrul de Artă din Moscova, textul dramaturgului rus ne prezintă povestea profesorului Aleksandr Vladimirovici Serebriakov şi a familiei sale. Profesorul, aflat acum la cea de-a doua căsnicie, o aduce pe mult mai tânăra sa soţie, Elena Andreevna, la moşia pe care o deţine. Aici locuiesc Ivan Petrovici Voiniţki, unchiul Vanea, fratele primei soţii a profesorului, care administrează domeniul, Sonia Aleksandrovna Serebriakov, fiica profesorului din prima căsătorie şi Maria Vasilevna Voiniţki, mama primei soţii a profesorului. Printre celelalte personaje din text se regăseşte Mihail Lvovici Astrov, doctorul local, oaspete regulat al casei. La moşia Serebriakov, aparent nu se întâmplă nimic, caracteristică a lumii cehoviene, dar, în acelaşi timp, în minţile şi în sufletele personajelor se întâmplă atât de multe. Sonia este îndrăgostită extrem de puternic de Astrov, dar nu se consideră demnă de acesta. Astrov şi Vanea sunt îndrăgostiţi de fermecătoarea Elena. Fiecare trăieşte în lumea lui, prins în capcana plictiselii şi a lipsei de încredere. Toate gândurile ascunse ies până la urmă la iveală, totuşi, fără a modifica prea mult regulile unui astfel de univers’, se arată în comunicat.
Piesa ‘Raţa sălbatică’, scrisă de dramaturgul norvegian Henrik Ibsen în 1884, este una dintre piesele de teatru care stau la baza dramaturgiei moderne, tratând câteva teme de natură psihologică, controversate pentru perioada în care a fost scrisă şi care mai prezintă mare interes şi în prezent.
‘Gregers Werle, personaj aflat mai mereu în căutarea adevărului absolut, se întoarce în oraşul său natal, unde se trezeşte implicat într-o lume plină de secrete. Aflăm că trecutul familiei celui revenit acasă, Werle, se îmbină cu cel al familiei Ekdal, secretele fiind puntea de legătură. Hjalmar Ekdal este căsătorit cu Gina, alături de care are o fetiţă, Hedwig. Hedwig are o problemă de sănătate şi riscă să-şi piardă vederea. Prin intermediul lui Gregers se descoperă că tatăl adevărat al lui Hedwig nu este Hjalmar, ci industriaşul Werle. Gina se aflase în serviciul acestuia înainte de a se căsători cu Hjalmar. Căminul liniştit care se construise este distrus pe loc odată cu aflarea acestui adevăr. Hjalmar îşi schimbă complet atitudinea faţă de copila pe care a crescut-o, fapt care o pune pe aceasta la grele încercări. Raţa sălbatică rănită, ţinută în podul casei Ekdal, captivă, este reprezentativă pentru universul creat de Ibsen în acest text’, se arată în descrierea Companiei ‘Liviu Rebreanu’.
Despre spectacolul ‘Aniversare’ de Harold Pinter, compania teatrală a arătat că o aniversare, prin definiţie, e un prilej de bucurie şi de apreciere.
‘În viziunea dramaturgului britanic Harold Pinter, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, aniversarea căsătoriei cuplului Lambert şi Julie, însoţiţi de Matt şi Prue, devine o demonstraţie a absurdului conjugal şi, în cele din urmă, a falimentului comunicării interumane. Evenimentele sunt perfect ancorate în banalul societăţii britanice contemporane şi, prin extensie, în cea europene, dar evoluţia acestora va depăşi cu mult graniţele previzibilului şi va adânci zgomotos fisurile pe care oamenii le maschează cu atenţie şi sofisticare în poleiala propriilor aparenţe. Secretele, animozităţile şi tensiunile reprimate vor ţâşni ca dopul din sticla de şampanie şi vor face ţăndări armonia întreţinută cu tenacitate zi după zi’, precizează compania.
Spectacolul e asezonat cu un umor nebunesc şi dezlănţuit, în timp ce intervenţiile abrupte ale chelnerului şi prezenţa celorlalţi clienţi şi angajaţi ai restaurantului va completa atmosfera caustică, în care noţiunile clasice de ataşament, fidelitate, iubire şi prietenie reprezintă adevăratul meniu. Unul care provoacă reacţii alergice severe şi pune în pericol integritatea umană a celor care le consumă.
Referitor la autorul spectacolului ‘Nelinişte’ de Ivan Vîrîpaev, Compania ‘Liviu Rebreanu’ a arătat că este un dramaturg complex şi implicat în adâncimile sociale şi psihologice ale omului contemporan, care ‘propune o poveste foarte actuală, în care vom regăsi ecourile ştirilor de ultimă oră, dar şi pe cele ale unor evenimente istorice mai îndepărtate, pe care trecerea timpului nu a reuşit decât să le acutizeze’.
‘Tânărul jurnalist polonez Krzysztof Zieliński reuşeşte să obţină un interviu din partea celebrei scriitoare americane Ula Richter, născută la rândul ei în Polonia. Celebră nu numai pentru literatura sa, cât şi pentru caracterul tranşant, rezervat şi incomod, Ula Richter acordă rareori interviuri şi acest lucru le transformă în adevărate evenimente. În momentul în care cariera ei e marcată de controverse şi intră în declin, o mostră de onestitate ar putea să o reabiliteze în ochii cititorilor şi a unei lumi din ce în ce mai polarizate şi mai refractare la nuanţe, dispuse să anihileze înainte să cerceteze. Krzysztof Zieliński, deşi tensionat, are o presimţire că interviul va fi unul special, dar direcţia pe care o va lua îi va depăşi cele mai sălbatice aşteptări. Pendulând abil între fantezie şi realitate până când cele două se suprapun, piesa lui Vîrîpaev reuşeşte să hipnotizeze publicul aşa cum Ula Richter îl manipulează pe intervievator. Schimbările bruşte de rol şi de planuri repun în discuţie veridicitatea a ceea ce numim în mod obişnuit adevăr şi chestionează realitatea ale cărei contururi le percepem a fi deseori clare, în timp ce acestea creionează iluzii pe care le substituie la nesfârşit’, se precizează în comunicat.
Reprezentanţii Teatrului Naţional Târgu Mureş consideră că textul e incitant şi provocator, poetic şi deconcertant, dar dincolo de caracterul neliniştitor pe care îl evocă titlul găsim prefigurată speranţa că, la un moment dat, totul va căpăta un sens şi contradicţiile vor dispărea ca înseşi vieţile noastre.
‘Realitatea invadează scena în piesa Patrioţii (de Peter Morgan, n.r.) şi devenim astfel martorii istoriei care se derulează cu expresivitate şi acuitate, la zi, în faţa ochilor noştri. Personaje controversate precum Boris Berezovski, Roman Abramovici şi Alexander Litvinenko, culminând cu Vladimir Putin, reconstituie istoria Federaţiei Ruse în deceniile care au urmat destrămării Uniunii Sovietice şi evidenţiază, ca o anchetă jurnalistică elaborată, cu maximum de suspans şi de rigoare, climatul tulbure a societăţii ruse, maşinaţiunile politice, ascensiunea şi decăderea primilor oligarhi şi compune un portret complex al lui Vladimir Putin, omul politic care a destabilizat cel mai mult politica mondială în istoria noastră recentă. Alert, incisiv şi plin de replici memorabile, Patrioţii sapă la însăşi temelia noţiunii de patriotism, în numele căreia s-au comis nenumărate atrocităţi şi care alimentează în continuare, prin deturnare de sens, elanul dictatorial al unor minţi care se consideră dincolo de bine şi de rău’, se mai menţionează în comunicat.
