Teologii Mihai Grigoriu, paracliser la Catedrala Patriarhală, şi Aurelian Iftimiu, directorul Agenţiei de ştiri Basilica, au fost primiţi în monahism.
Slujba tunderii în monahism a lui Mihai Grigoriu, de acum monahul Macarie, a avut loc pe 6 decembrie la Mănăstirea Radu Vodă. Pe 7 decembrie, monahii din obştea Mănăstirii Cernica au participat la călugăria lui Aurelian Iftimiu, acum monahul Nicolae, potrivit Basilica.
Mihai Grigoriu este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă ‘Justinian Patriarhul’ din Bucureşti şi este paracliser la Catedrala Patriarhală din 2006.
Aurelian Iftimiu este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă ‘Justinian Patriarhul’ din Bucureşti şi al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, în prezent realizându-şi studiile doctorale la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la specializarea Teologie sistematică.
Potrivit Basilica, cel care intră în mănăstire şi doreşte să devină monah trebuie să treacă mai întâi prin două etape premergătoare: noviciatul şi rasoforia.
Noviciatul este o perioadă de probă, în care fratele sau sora petrece un timp în mănăstire pentru a-şi da seama dacă are vocaţie autentică pentru monahism.
Rasoforia reprezintă un legământ mai strâns pe care novicele îl face cu Dumnezeu, fiind deseori asemănată cu o logodnă.
Trecerea de la treapta de rasofor la cea de monah se face în cadrul slujbei de tundere în monahism, în care rasoforul depune cele trei voturi care stau la temelia vieţuirii monahale: ascultarea, sărăcia şi fecioria.
Urmează o serie de făgăduinţe pe care acesta le face ‘Stăpânului Hristos’, printre care se numără ‘ascultarea către mai marele şi către fraţii cei întru Hristos’, ‘păzirea în feciorie’ şi ‘răbdarea tuturor supărărilor şi strâmtorărilor vieţii celei monahiceşti, pentru împărăţia cerurilor’.
După tunderea propriu-zisă, monahul primeşte câteva obiecte, pe care le binecuvântează cel care săvârşeşte slujba, fiecare dintre acestea având o semnificaţie aparte.
Monahul primeşte apoi dulama (haină lungă, neagră, făcută din postav gros), brâul, sandalele, rasa, potcapul, camilafca (un potcap acoperit cu un văl care atârnă pe spate, purtat de călugării ortodocşi şi greco-catolici), mantia, metaniile (un şirag format din mai multe noduri, confecţionate, de regulă, din lână, care folosesc pentru a ajuta la concentrarea la rugăciune şi la numărarea rugăciunilor rostite sau mătăniilor făcute) şi crucea.
