Muzeul Naţional de Artă Timişoara (MNArT) va vernisa, sâmbătă, expoziţia ‘Întoarcerea Prodigioasă. Oskar Szuhanek’, cea mai amplă retrospectivă a pictorului timişorean, în cadrul căreia, operele artistului, aflate în patrimoniul MNArT, sunt completate de numeroase picturi şi desene din colecţii private, o parte din ele fiind prezentate acum publicului, în premieră.
Curatoarea expoziţiei, Andreea Foanene, alături de asistenţii Izabela Andronache şi Alexandru Babusceac, au alcătuit o selecţie de opere majore, însoţite de opere inedite, materiale documentare şi lucrări foarte timpurii ale artistului. Teme clasice, adaptate istoriei locale, precum portretul şi peisajul, dezvăluie realităţile vieţii timişorene a secolului XX într-o lumină caldă, a unui artist clasic, care a înţeles arta neoclasică prin formarea academică riguroasă, dar care a savurat cu bucurie lecţia impresionismului şi a modernităţii picturii, transmit reprezentanţii MNArT.
Expoziţia face parte dintr-un proiect de cercetare, expunere şi promovare dedicat pictorului timişorean Oskar Szuhanek născut în anul 1887 la Tomeşti şi reprezintă cea mai amplă retrospectivă care i-a fost dedicată marelui artist până în acest moment.
Artistul Oskar Szuhanek a manifestat de la o vârstă fragedă un interes deosebit pentru desen, pictură şi ştiinţe umaniste, fiind remarcat de pictorul Iosif Ferenczy. Prin intermediul unei burse de studii oferite de primarul Timişoarei, Carol Telbisz, el a studiat la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, unde şi-a făcut debutul artistic în saloanele academice ale timpului, apoi, susţinut de familie, a urmat cursurile Academiei Julian din Paris, continuându-şi formarea prin studii şi călătorii în Italia, la Vila Medici din Roma, prin intermediul Academiei Franceze. În perioada petrecută la Paris a avut prilejul să cunoască importanţi artişti europeni precum: Amedeo Modigliani, Pablo Picasso, Fernand Leger, Alfred Wiegmann, Ivan Mestroviţ, Auguste Rodin, Anatole France sau Max Jacob. Între 1912-1914 artistul a realizat călătorii de creaţie în nordul Africii, în Libia, Tunisia, Sicilia etc, în satele din spaţiul transilvănean (1925), la Balcic şi Constanţa (1933), dar şi la Baia Mare în 1934, pentru ca apoi să se stabilească în Timişoara, căreia îi va personifica parcurile, monumentele şi împrejurimile în a doua parte a vieţii sale.
Notorietatea pe care o câştigă datorită talentului şi prodigiozităţii care îi caracterizează opera se datorează şi structurii emoţionale şi comunicative extrovertite, calităţilor poliglote (vorbea fluent germana, maghiara, româna, franceza, italiana, engleza şi spaniola), pasiunii pentru filosofie, literatură şi psihologie.
În 1914, pictorul revine la Timişoara şi se distinge ca una dintre cele mai importante figuri ale artei interbelice bănăţene, un portretist desăvârşit. Picturile surprind viaţa sofisticată a elitei timişorene.
