Eroii Regimentului 6 Artilerie Grea ‘Tribunul Axente Sever’ au fost comemoraţi, sâmbătă, de puţinii urmaşi ai acestora, printr-un serviciu religios oficiat la Catedrala Mitropolitană din Timişoara, urmat de depunerea unei coroane la efigia dedicată lor de pe clădirea Muzeului Naţional al Banatului.
Istoricul Laurenţiu Mioc, nepotul unuia dintre veteranii Regimentului, a declarat, pentru AGERPRES, că fiecare militar din Regimentul 6 Artilerie Grea, în condiţiile în care a fost pe linia frontului şi a văzut moartea în faţă, s-a schimbat.
‘A fost o schimbare care a dat naştere unui sentiment de solidaritate şi de spirit de sacrificiu care nu poate fi descris în cuvinte decât de cei care au fost pe linia frontului sau care i-au ascultat pe veteranii de război ori pe actualii veterani din Afganistan şi Irak şi care şi-au salvat viaţa reciproc, în anumite momente. Am avut cu ani în urmă o discuţie cu colonel Nicolae Tătaru, care a fost rănit în Basarabia, fiind ulterior trimis la un spital militar din Bucureşti pentru a se reface. Era declarat invalid de război şi putea rămâne în spatele frontului. Dar a cerut să revină pe front, ca militar activ în Regimentul 6 Artilerie Grea. ‘Am simţit că aceasta este datoria mea faţă de camarazii mei din regiment’, mi-a spus el. Acesta este spiritul de sacrificiu pe care l-au avut militarii din Regimentul 6 Artilerie Grea şi cred că acesta este spiritul de sacrificiu pe care ar trebui să-l aibă orice membru şi al acestei ţări şi al forţelor armate din ţara noastră, pentru că spiritul de camaraderie care se naşte pe câmpul de luptă este inegalabil şi este victoria vieţii în faţa morţii’, a afirmat prof. dr. Laurenţiu Mioc.
Potrivit istoricului timişorean, soldaţii acestei unităţi erau foarte bine instruiţi şi s-au remarcat în luptele de pe frontul de est, în perioada 1941 – 1944.
‘Unul dintre veterani povestea că, în 17 – 19 iulie 1941, Regimentul român a primit ordin să distrugă două cazemate sovietice de supraveghere, aflate pe cealaltă parte a Nistrului, dar poziţia era dificilă. Comandantul Regimentului a ordonat ca din 75 de lovituri să fie rase cazematele, dar militarii nu aveau în stoc atâtea proiectile. Pe proprie răspundere, românii au deschis focul şi au retezat cazematele din doar 15 lovituri. După o astfel de ispravă, ofiţerul german de legătură nu a mai putut spune decât: ‘Ah, die franzosisch schule!’ (Ah, şcoala franceză! – n.r.), pentru că artileriştii români erau instruiţi la şcoala de infanterie de la Fontainebleau, înainte de Primul Război Mondial’, a punctat Laurenţiu Mioc.
Regimentul a venit din campaniile de pe front cu ofiţeri decoraţi cu medaliile ‘Crucea de Fier’ şi ‘Bărbăţie şi Credinţă’.
‘Această aniversare este cea mai longevivă manifestare a veteranilor de război din Armata Română. Dacă în 1992 (anul lansării – n.r.) la ea participau 78 – 80 de persoane, în prezent în Timişoara mai sunt doar câţiva urmaşi. În orice ţară civilizată, în care se menţine memoria celui de-Al Doilea Război Mondial şi a bătăliilor în care au căzut eroii noştri, cred că memoria lor trebuie să fie menţinută şi cinstită, chiar dacă un singur om o face’, susţine istoricul Laurenţiu Mioc, iniţiatorul acestor aniversări anuale.
Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Catedralei Mitropolitane, al Muzeului Naţional al Banatului, al Brigăzii 16 Cercetare Supraveghere ‘Decebal’ şi al Spitalului Militar de Urgenţă ‘Victor Popescu’ din Timişoara.
Înfiinţat în 1923, Regimentul 6 Artilerie Grea Român a avut garnizoana de reşedinţă la Alba Iulia, în comuna clujeană Floreşti, Sibiu şi Timişoara. A participat la campania Armatei Române împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia (22 iunie 1941), sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor române şi germane la trecerea Prutului (3 iulie 1941), trecerea Nistrului (17-19 iulie 1941) şi cucerirea Odessei (16 octombrie 1941), până la 23 august 1944.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a alăturat Naţiunilor Unite, a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acţiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eliberarea zonei petrolifere din Valea Prahovei, eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei (10-17 septembrie 1944) şi revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul naţional al României (25 octombrie 1944).
Pe placa comemorativă amplasată în Muzeul Naţional al Banatului se menţionează: ‘între anii 1940 – 1945, în acest castel şi-a avut sediul Regimentul 6 Artilerie Grea Timişoara, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial şi la apărarea Timişoarei. Comandanţii de regiment col. Gheorghe Lipovan, Alexandru Galgoţi, Alcipiade Carozzi. În memoria celor căzuţi în luptele pentru apărarea patriei’.
