Timişoreanul Ioan Holender, care a fost cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena (1992 – 2010), a primit, joi, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnica din Timişoara (UPT), în preziua deschiderii programului Timişoara Capitală Europeană a Culturii 2023.
Ioan Holender a fost student al Politehnicii timişorene, artist liric (bariton), impresar şi manager cultural, preşedinte de onoare şi director artistic al Festivalului ‘George Enescu’ (2003-2015) şi este Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara.
După primirea diplomei de Doctor Honoris Causa şi a robei cu însemnele UPT, Ioan Holender a vorbit cu emoţie despre perioada copilăriei şi adolescenţei petrecute la Timişoara, despre perioada studenţiei la Institutul Politehnic, despre respectul profund pe care îl are pentru profesorii pe care i-a avut, despre revolta studenţească din 1956, la care a participat şi care i-a schimbat cursul vieţii, despre plecarea la Viena şi dorul de ţară care l-a măcinat mereu, despre cariera culturală şi promovarea artiştilor români peste hotare, oferind o adevărată lecţie de viaţă pentru toţi cei prezenţi, arată un comunicat al UPT.
Holender s-a născut la Timişoara, în 18 iulie 1935, într-o familie de evrei înstăriţi. Tatăl său era proprietarul unei fabrici de oţet, iar pe linie maternă se trăgea din familia Dornhelm. Bunicul său, Eugen Dornhelm, era un comerciant de textile cunoscut şi respectat. În cel mai bun spirit al Timişoarei şi al Banatului, în casă se vorbea în trei limbi – germană, maghiară şi română.
Originea ‘nesănătoasă’ i-a blocat accesul la facultate, aşa că s-a angajat la Uzina Electrică şi a devenit vatman, conducând tramvaiele de serviciu tehnic. În felul acesta a scăpat de originea burgheză, fiind acceptat la Politehnică, Facultatea de Mecanică, secţia de material rulant.
În 1959 tatăl său a depus cererea de emigrare în Israel, obţinând permisiunea de a pleca prin Viena. Mama sa trăia deja acolo, părinţii săi divorţaseră cu câţiva ani în urmă.
În pofida unor acuzaţii din partea presei austriece că ‘a românizat’ ansamblul operei din Viena, a angajat mulţi solişti din România.
În anul 2003 a acceptat invitaţia de a fi preşedinte de onoare al Festivalului ‘George Enescu’ de la Bucureşti. Pornit în 1958, la iniţiativa celebrului violonist american Yehudi Menuhin, festivalul a mers bine până la începutul anilor ’80, când a început decăderea. Trendul a continuat aproape 20 de ani, primele semne de revenire manifestându-se în 2001, când s-a hotărât modificarea periodicităţii de la 3 ani la 2 ani. În calitatea sa de preşedinte de onoare, Ioan Holender a contribuit la continuarea revirimentului la ediţiile din 2003 şi 2005. La conferinţa de presă de la finele festivalului din 2005 a declarat că este pentru ultima oară când apare în această calitate în faţa ziariştilor. A renunţat la calitatea de preşedinte de onoare şi a devenit director artistic al festivalului.
Relaţiile personale ale lui Ioan Holender au fost extrem de importante. Şi rezultatele nu au întârziat să apară, calitatea festivalului ajungând la cote de invidiat. A reapărut ‘turismul de festival’, însemnând mii de melomani din ţările europene, din Israel şi de peste Ocean.
În 2015, la 80 de ani, în plină forţă creatoare, Ioan Holender şi-a anunţat retragerea din funcţia de director artistic al festivalului.
