„Tinerii frumoşi şi liberi, ‘falanga’ politică a lui Coldea; Guvernul Cioloș, cu al său USR-PLUS, a fost apogeul puterii generalului SRI”, spune istoricul Marius Oprea

„Am dezvăluit, chiar la înființarea partidului ”PLUS” al lui Dacian Cioloș, cum formațiunea politică a apărut în sufrageria unui fost anchetator al Securității, Alexandru Iordache. Pe cînd avea gradul de maior, acesta m-a anchetat în vara anului 1988 și pe mine. Dar e o altă poveste – nu despre asta e vorba aici, ci despre încrengăturile politice care i-au sporit puterea lui Florian Coldea. Atotputernic la SRI, el și-a construit o platformă politică menită să-i servească interesele pe termen lung. Și mai ales să țină justiția în siajul său. În primul rînd, pentru a menține, chiar și fără „protocoale” actul de justiție sub control. Al „serviciului”, al său personal – și pentru asta, justiția trebuia să fie „independentă”, adică să i se supună doar lui”, scrie, în Cotidianul, istoricul Marius Oprea, fostul președinte al Institutului Crimelor Comunismului (IICCMER).

„Decizia, în acest sens, nu putea fi decît una politică. Și de aceea Coldea avea nevoie de un partid – l-a găsit gata făcut, n-a trebuit să-l creeze. Și-a însușit, pur și simplu, partidul de-a gata, printr-o „preluare ostilă” – așa cum colegii și subalternii lui preluau firme private cu potențial (și ultimul denunț împotriva lui Coldea la DNA devoalează mecanismul, dar este numai un caz dintr-un șir nesfîrșit). După îndepărtarea lui Nicușor Dan, prin intermediul lui Dacian Cioloș și Raluca Prună, mai ales, dar și a altora, „tinerii frumoși și liberi” din USR-PLUS au bifat, cît s-au aflat la guvernare, fără să le treacă prin minte, punct cu punct, toate interesele ascunse ale lui Coldea.

Nepot al lui Virgil Ardelean, care l-a introdus încă de tînăr în siajul Securității, unde s-a ocupat în timpul stagiului militar de filarea casei opozantei Doina Cornea la Cluj, Dacian Cioloș a rămas în ”rezerva de cadre” a unchiului său. Cînd ”Vulpea” s-a retras în ”bîrlogul” de la Cluj, nepotul era deja pe „cai mari” la București, prin intermediul „serviciilor” de care beneficiase din partea protectorilor săi cu epoleți – mai întîi generalul Dan Gheorghe, succesor al lui Ardelean la „doi și-un sfert”, serviciul secret al ministerului de interne (și primul protector al lui Coldea), apoi Florian Coldea însuși, la rîndul său nepot al generalului – oameni puternici, care i-au netezit calea spre o ascensiune fulgerătoare în politica românească și europeană.

În toamna anului 2016, jurnalistul de investigațiii Bogdan Tiberiu Iacob demola, cu date exacte și exemple precise, mai multe scenarii care au fost concepute în laboratoarele serviciilor. Atît la SRI, cît și la „doi și-un sfert”, prin care au fost distruse carierele a trei miniștri, stabilindu-i lui Cioloș cariera – pînă la funcția de prim ministru. Ne amintim de spectacolul grețos al ”dosarului Caltaboșul”, prin care a fost sacrificat Traian Remeș, fostul ministru liberal al agriculturii. De ce? Pentru că, așa cum însuși a relatat, inițial s-a împotrivit numirii ”în plic”, venită de la servicii, a lui Dacian Cioloș ca subsecretar de stat la Agricultură, prima lui ”demnitate publică”. ”Cine-i ăsta?” a reacționat Remeș și mai întîi a refuzat să semneze numirea. A plătit scump, atît și el, cît și prietenul său, fostul ministru țărănist Ioan Mureșan, tot de la Agricultură. Nu s-a întrebat nimeni cînd Rodica Culcer, ziarista care controla știrile TVR și răspundea prompt oricărei cereri cu epoleți, a difuzat filmulețul realizat în laboratoarele serviciilor, privind așa-zisa mită cu „caltaboși” și alte mezeluri: ce i-ar fi trebuit lui Remeș așa ceva, cînd avea propria fabrică de mezeluri lîngă Baia Mare?

Cu cît mai grosieră a fost înscenarea, cu atît a prins mai bine. Remeș a ajuns la închisoare, ca și Mureșan, Cioloș în locul lui. Apoi, cînd a venit vorba de a accede în Parlamentul European, o altă barieră din calea lui Cioloș a fost înlăturată, tot ca rezultat al colaborării între ”doi și-un sfert” al lui Dan Gheorghe și nepotul său Coldea, de la SRI. Toate acestea se întîmplau, inutil să mai spun, cu girul și la cererea lui Traian Băsescu. E greu de spus dacă Cioloș se folosea de Băsescu, sau invers. Oricum, o mînă spăla pe alta. Ajuns ministru plin la agricultură, Cioloș a semnat, fără ezitare, ceea ce Remeș refuzase, și anume ”prejudiciul” în dosarul ”Telepatia”, ceea ce a dus la eliminarea unui alt rival al lui Băsescu, patronul Antenelor, Dan Voiculescu. Cel puțin un nevinovat a murit, ca urmare a sentinței într-un dosar fabricat: doctorul Mencinicovschi – așa cum avea să moară, nu mult după eliberare, și Remeș.

Și totul s-a văzut mult mai clar și cu ochiul liber, cînd din calea lui Dacian Cioloș a fost înlăturată o altă piedică, una care de astă dată încurca parcursul lui european, care avea deja (prin soție și mai ales socru, un fel de ”Coldea de la Paris”) girul Franței. Contracandidatul cu șanse serioase al lui Cioloș era Varujan Vosganian. El își pecetluise soarta încă de atunci cînd, ministru fiind, a refuzat cererea transmisă via Traian Băsescu, dar venită de la Elena Udrea, Dorin Cocoș (încă soțul ei) și Theodor Stolojan, toți lobbyști pentru ALRO Slatina, de a vinde gaz mai ieftin societății preluate de capitalul rusesc. A fost cît pe ce ca și Vosganian să ajungă la închisoare, dar dosarul său, prea subțire și mai puțin spectaculos decît ”Caltaboșul” și ”Telepatia”, puternic mediatizate și duse în stradă de ”tinerii frumoși și liberi” cu Kovesi la rever, nu i-a convins pe parlamentari, care au votat împotriva ridicării imunității liberalului.

Ca să revin la grosiera înscenare cu care a început totul, adică la ”dosarul Caltaboșul”, o știre care la vremea respectivă n-a avut niciun ecou a fost aceea că, după eliberarea lui din închisoare, Traian Remeș a cîștigat procesul împotriva Rodicăi Culcer, a TVR-ului și a DNA-ului la CEDO, plătindu-i-se și despăgubiri. Prea tîrziu, însă. Remeș avea să moară la scurtă vreme după aceea. Lui Ioan Avram Mureșan i se interzicea între timp, în închisoare fiind, să participle la înmormîntarea fiului său, mort într-un accident. Cel puțin două destine distruse, pe altarul luptei anticorupție a ”binomului” Coldea-Kovesi și pentru a netezi ascensiunea lui Dacian Cioloș. Omul lor.

Era, să ne amnitim, epoca de înflorire maximă a ”luptei anticorupție”, a manifestațiilor de stradă care cereau ca ”DNA să vină să te ia”, a perioadei de debut a campaniei ”fără penali în funcții publice”, în care se derulau halucinante imagini, cu ”tinerii frumoși și liberi”, avangardă a ”societății civile”, zăngănind cătușe în stradă. A fost cea mai bună realizare, în materie de manipulare, a colaborării serviciilor secrete – atît a SRI-ului lui Coldea, cît și a „doi și-un sfert-ului” unde umbra ”unchilor” Ardelean și Dan Gheorghe, ai generalului SRI și Comisarului European bîntuia încă. Și, peste toate, ca un corolar, Traian Băsescu – în numele și cu girul căruia, se înfăptuiau toate acestea.

Între timp, alianța USR-PLUS își continua ascensiunea, cățărîndu-se pe ”lupta anticorupție” și pentru ”independența justiției”, cele două elemente absolut esențiale pentru funcționarea la capacitate maximă a controlului serviciilor asupra justiției, în condițiile în care SIPA era o amintire – am desființat-o scriind eu însumi la începutul anului 2006 ordinul pe care Monica Macovei l-a semnat, în amiaza în care am convins-o că dosarul ei e pe cale de a fi ”scurs” de generalul Ureche din arhiva Serviciului, atît de nociv pentru tot ce a însemnat justiție în România. Fapt pentru care am plătit scump și mai plătesc, pînă azi. Dar și asta e altă poveste.

Pentru mine, au fost mai multe semne de întrebare privind originea ”tinerilor frumoși și liberi” care făceau justiția în stradă și cu telefonul mobil, pe culoarele parlamentului. De unde vin ei? Cine sînt, de fapt? Legăturile lui Cioloș cu Iordache, cu Ardelean ori cu Dan Gheorghe sau Coldea, securiști vechi și noi, nu-mi erau necunoscute. Un răspuns mi-a fost dat însă indirect, atunci cînd alianța USR-PLUS i-a exonerat, în politica lor internă ”de cadre” pe foștii ”colaboratori minori ai Securității” – care n-ar fi avut ”discernămînt”, cînd au turnat la Securitate. Trebuie, în acest context, să mai fac o precizare – la finele anilor ’80, aproximativ un sfert din colaboratorii Securității au fost recrutați dintre adolescenți – adică, în jur de 30.000, iar aceștia sunt astăzi în deplina lor maturitate. Și conspirativitate, ca surse ori ofițeri ai ”serviciilor”.

Alianța USR-PLUS înlocuise, în planul ideologic al unui neomarxism nedeclarat, dar vizibil prin ateismul asumat, ”lupta de clasă” cu ”lupta împotriva clasei politice”, asumată sub sloganul ”O Românie fără hoție!”. Din punct de vedere propagandistic, erau sloganurile și ”țintele” perfecte. Și au dobîndit, curînd, suficientă putere pentru a guverna.

Ceea ce nu s-a văzut atunci, sub imperiul momentului, dar apare acum retrospectiv ca foarte clar, e că guvernul Cioloș e cel care a întărit ceea ce unii au numit ”statul paralel”, de fapt o deturnare a institiuțiilor statului de la menirea lor și impunerea unui control asupra statului exercitat de către serviciile secrete așa cum Securitatea și securiștii ei nici nu îndrăzneau să-l viseze în epoca lui Ceaușescu, dar pe care cei mai bătrîni ”îl prinseseră” în anii stalinismului sau ai neostalinismului lui Dej, pînă prin ’57-’58. Firește, fără o teroare într-o atît de mare măsură, dar cu un control ”cu reglaj fin” asupra societății.

O societate în care ”se asculta” totul – și se mai ascultă, încă. În mai 2018, președintele Comisiei SRI de la vremea respectivă, Claudiu Manda, declara că, din calculele Comisiei, rezulta că 6 milioane de români au fost interceptați de SRI din 2005 până în 2016 și că au primit date conform cărora, la nivelul anului 2012, toți membrii Guvernului erau interceptați pe mandate de siguranță națională, ca și cei mai importanți lideri ai Parlamentului. ”Avem la comisie o serie de date care arată că avem o creștere a mandatelor de securitate națională de la 1395 în anul 2005, până la 3701 mandate în 2013, adică aproape de trei ori. La nivelul mandatelor per total de acte de autorizare și supraveghere, avem creșteri de la 5000 – 2005, 8000 – 2006 până la cifre de genul peste 44.000 în anul 2014, respectiv peste 51.000 în anul 2015, iar în 2016, o dată cu apariția deciziei CCR, vorbim de 12.000 în primele două luni de zile. Totalul acestor acte de autorizare și supraveghere în perioada 2005 – 2016 înseamnă peste 311.000 de mandate. În contextul în care pe un mandat de supraveghere putem să ne gândim că vorbim de o medie de 20 de persoane sau de posturi interceptate, putem să gândim că au fost mai mult de 6 milioane de persoane interceptate în această perioadă”, a declarat președintele Comisiei parlamentare de control a activității SRI, Claudiu Manda. Ulterior, s-a încercat să i se facă și lui un dosar penal. Neavînd cu ce, a fost trimis la Bruxelles, pînă în ziua de azi și probabil pînă la pensie. Pentru că politica a fost, pentru „servicii”, aceeași în timpul lui Băsescu, cît și a lui Iohannis, chiar dacă în ultimii zece ani n-au mai zăngănit cătușele în stradă și la televizor.

Coldea și cei ca el au continuat să se simtă pe cai mari și după instalarea lui Iohannis. ”Sistemul” devenise funcțional și lucra – de la ”firmele sub acoperire” înființate de servicii încă din vremea lui Năstase, în 2002, și pînă la controlul aproape absolut asupra justiției, culmea, în numele ”independenței” acesteia – toate au mers ca pe roate. Apogeul puterii l-au atins însă în timpul guvernului Cioloș. Instalat prin specularea mediatică extraordinară și fără scrupule a incediului de la Colectiv, soldată cu demisia premierului Ponta, care nici el n-a stat în calea consolidării controlului serviciilor asupra statului, dar era totuși fost procuror și înțelegea poate mai bine pericolul acestui control, Dacian Cioloș nu era însă altceva decît propriul lor om, pus în fruntea guvernului. Mai mult decât evidentă a fost prestația ministrului justiției  Raluca Prună. Ca ”reprezentantă” a ”tinerilor frumoși și liberi”, s-a arătat ca o persoană hotărîtă, de la bun început, cînd a luat în mod direct și nedisimulat partea serviciilor, ca și cum făcea parte din ele. Ceea ce, într-un fel, se poate spune. Ca și la Cioloș, legăturile erau ”de familie”. Raluca e fiica lui Vasile Prună, personaj care apărea pe lista securiștilor din MAE, publicată de ”defectorul”  Mircea Răceanu, condamnat inițial la moarte de Ceaușescu și pe care practic l-a salvat Revoluția (listă din care mai fac parte Teodor Meleșcanu, Ioan Mircea Pașcu, Gheorghe Tinca, Mișu Negrițoiu, cu toții miniștri după 1989, într-un guvern sau altul). Domnul Răceanu mi-a confirmat personal autenticitatea întregii liste, în decursul întîlnirilor pe care le-am avut cu el. Nu a fost deci nicio mirare că ministra Prună a fost o susținătoare a ”Școlii doctorale a SRI-ului”, invenția lui Coldea, unde s-au făcut ”teze” pe bandă, începînd cu a sa. Dar poate că cea mai flagrantă asociere între SRI și justiție a fost exprimată de doamna Prună atunci cînd ea s-a arătat fățiș o susținătoare a păstrării ”serviciilor” în sfera urmăririi penale. În toamna anului 2016, ministra justiției afirma, cu prilejul publicării unei ordonanțe de urgență care întărea puterea acestora ”față de forma inițială, în varianta de OUG adoptată de Guvern a apărut o prevedere prin care lucrătorii SRI pot fi desemnați organe de cercetare penală speciale pentru punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică”. Cum ”a apărut” așa ceva în Ordonanța guvernului, doamna Prună nu ne explică. Nici premierul Cioloș n-a avut nimic de obiectat și așa, puterea Securității din vremea lui Iordache, fondatorul partidului lui Dacian, a renăscut. Un nepot de securist și fiica altuia, reprezentanții la vîrf în guvern ai voinței lui Florian Coldea, l-au făcut pe acesta cel mai puternic om al acelor vremuri, cu adevărat o eminență cenușie a  României.

*

Puterea orbește însă, adesea. Ceea ce n-a băgat de seamă Coldea a fost că președintelui Iohannis nu-i place puterea excesivă pe care el o dobîndise, chiar dacă-l asigurase de fidelitate și l-a numit pe omul său de încredere, Eduard Hellvig, cel care-i netezise preluarea șefiei PNL, în fruntea Serviciului Român de Informații. Nu e mare scofală, socotea Coldea, care îl considera pe Hellvig, după cum îi mărturisise atunci unui apropiat, ”un bleg”. Dar s-a înșelat amarnic, ceea ce se vede cu ochiul liber, în aceste zile. Cînd nici Cioloș nu mai e cine era, iar Raluca Prună a intrat și ea în cotloanele istoriei, de unde și apăruse. Au rămas doar ”tinerii frumoși și liberi”, dar cam fără busolă – adică, fără Coldea”, scrie Marius Oprea.

Articolul „Tinerii frumoşi şi liberi, ‘falanga’ politică a lui Coldea; Guvernul Cioloș, cu al său USR-PLUS, a fost apogeul puterii generalului SRI”, spune istoricul Marius Oprea apare prima dată în Ecopolitic.