AcasăStiri generaleTM2023/Timiş: Lucky Dust, un spectacol despre timp, corp şi istorie, în premieră...

TM2023/Timiş: Lucky Dust, un spectacol despre timp, corp şi istorie, în premieră în România

Performance-ul Lucky Dust este prezentat în premieră publicului din România pe 28 şi 29 iunie, la Centrul Cultural Faber din Timişoara, de la ora 20.00, şi la Bucureşti, pe 2 şi 3 iulie, de la ora 19.30, la Atelierele Malmaison.

Lucky Dust este o coproducţie româno-portugheză realizată de Institutul Prezentului (Bucureşti) şi compania de dans O Rumo do Fumo (Lisabona), creată de coregrafele Vera Mantero (Portugalia) şi Mădălina Dan (România), pornind de la un concept şi o cercetare de Ştefania Ferchedău, director artistic la Institutul Prezentului, precizează un comunicat remis, luni, AGERPRES.

La intersecţia dintre trecut şi prezent, spectacolul Lucky Dust are în centru cuvântul scris sau vorbit şi modul în care acesta poate genera sensuri şi conexiuni noi prin corporalitate şi dans. Performance-ul explorează cum devine istoria mişcare, cum devine o temă sau o curiozitate mişcare, ce se poate spune prin mişcare şi ce metode pot fi folosite pentru a exprima o istorie personală prin mişcare.

‘Putem observa doar trecutul, iar corpul, ca un organ de gândire activ în dans, este locuit de multe straturi de timp. Istoriile şi scrierile artiştilor, cronologiile încrucişate între generaţii artistice şi conexiunile neaşteptate se materializează în Lucky Dust’, spune Ştefania Ferchedău.

Lucky Dust porneşte de la o serie de scrieri şi spectacole ale coregrafei portugheze Vera Mantero, care datează din a doua parte a anilor 1980 şi din anii 1990, precum şi de la texte scrise în timpul procesului de lucru la spectacol, în 2022 şi 2023. Astfel au luat naştere două solouri încrucişate interpretate de Mădălina Dan şi Vera Mantero.

‘A scrie este intimidant. Ce înseamnă să documentezi sau ca munca ta artistică să fie bine arhivată? Ce înseamnă să fii uitat? Micro-patrimoniu invizibil – Macrostructuri – instituţii, muzee, teatre. Abia recent am învăţat că trecutul contează, iar urmărirea şi punerea sa în context necesită efort colectiv. Corpul meu este o arhivă care stochează o istorie vie a dansurilor mele’, subliniază Mădălina Dan, coregraf şi interpret.

Citește și:

Activează Notificările OK No thanks