O întreagă istorie a Europei Medievale, care se întinde de la Răsăritul Imperiului Habsburgic până în ţinuturile sale din Apus, poate fi parcursă urmând un traseu printre exponatele de pe simezele Muzeului Naţional al Banatului (MNB) din Timişoara, unde sunt prezentate trofee şi prăzi de război alese, pe care prinţul Ludwig Wilhelm de Baden-Baden (‘Turkish Louis’) le-a capturat în bătăliile duse împotriva Porţii Otomane.
Din Colecţia Badisches Landesmuseum din Karlsruhe, care include peste 400 de astfel de obiecte unice, printre care arme, veşminte şi piese de harnaşament otomane, reunite sub numele de ‘Turkenbeute’ (prada de război), 38 de piese sunt expuse la Timişoara, în cadrul expoziţiei ‘Prinţ şi Sultan. Decenii de război (…) la hotarele Sublimei Porţi (1683-1716)’, care poate fi vizitată până în 30 august.
Piesa de rezistenţă a expoziţiei o reprezintă mantia roşie pe care prinţul o purta în pregătirile de călărie pentru campaniile militare anti-otomane, a cărei poveste a relatat-o, pentru AGERPRES, istoricul Iusztin Zoltan, muzeograf al Muzeului Naţional al Banatului, dar şi cămaşa de zale a războinicului habsburg.
‘Mă gândesc la acea mantie roşie de călărie, despre care cei de la Badisches Landesmuseum cred că a fost făcută undeva, în Africa, şi pe care prinţul lor Ludwig Wilhelm de Baden Baden (‘Turkish Louis’) o purta când mergea la călărie. Mantia este foarte lungă, de peste 1,80 metri, şi ne-am gândit că poate prinţul purta cizme cu tocuri foarte înalte, dar mai degrabă cred că primea mantia când se urca pe cal şi aceasta acoperea şi calul; un efect de impresie, dar şi de mândrie. După bătălia de la Slankamen (1691), prinţul este conducătorul principal, înainte de Eugeniu de Savoya, astfel că a colectat toate piesele mai deosebite luate ca pradă de război – era vorba şi de rangul său – şi care se presupune că reprezintă baza acestei colecţii. La Revoluţia de la 1848, castelele au fost vandalizate şi la ei şi s-au pierdut anumite inventare, dar armura şi mantia sunt sigur ale lui. Muzeul din Karlsruhe a mai şi colecţionat multe piese din care s-a creat această colecţie deosebită’, a dezvăluit muzeograful Iusztin Zoltan.
Cu toate că Timişoara a fost vilayet otoman, colecţiile muzeale locale ale Capitalei Culturale Europene 2023 nu au astfel de piese frumoase. Explicaţia muzeografului este aceea că, fiind câmp de bătălii între cele două mari imperii, otoman şi habsburgic, totul a fost distrus, iar ceea ce a fost mai valoros a fost luat de cuceritori.
‘Trebuie să ne gândim că în acea perioadă de ocupaţie otomană, până la începutul secolului XVIII, teritoriul nostru devine un câmp de luptă, totul este dărâmat, totul este distrus şi nu s-a mai păstrat nimic. De exemplu, noi nu mai avem în Timişoara nicio clădire din perioada ocupaţiei otomane (paşalâcul turcesc 1552-1716, n.r.). Eugeniu de Savoya a dat ordinul distrugerii totale a tot ceea ce au ridicat aici ocupanţii turci şi totul trebuie reconstruit. De aceea, noi am fost un câmp de bătălie de pe care toate urmele s-au distrus, s-au pierdut’, detaliază istoricul.
Muzeograful spune că în muzeul german s-au găsit obiecte turceşti identice cu cele care se mai află şi în colecţiile Muzeului Naţional al Banatului, din perioada vilayetului Timişoara.
‘Sunt obiecte asemănătoare, aşa cum este o ploscă făcută din dovleac. Colegii (germani – n.r.) mi-au povestit că se păstrează trei sferturi din el, lipseşte baza de sus, dar obiectul este similar cu ceea ce au în Badisches Landesmuseum. Dacă ne uităm la arme, se păstrează şi în colecţiile Muzeului Banatului, dar noi nu avem arcuri. La arme de foc nu păstrăm arcuri otomane, nu avem nici corturi întregi de campanie otomane. Cei care au realizat această expoziţie din Karlsruhe au fost prinţi, nu simpli soldaţi, iar colecţia se numeşte, în limba germană, ‘turken beute’ (prada de război otomană), ceea ce era o mândrie, faptul că ‘aceasta este prada pe care eu am luat-o din luptă’. La războaiele împotriva turcilor nu a luptat doar Turken Louis, ci şi soldaţi de rând din Baden-Baden, Bavaria Saxonă, din Brandenburg, din Prusia de mai târziu’, adaugă istoricul muzeograf.
Prin expoziţia de la Timişoara, Iusztin Zoltan a vrut să evidenţieze conexiunile dintre Timişoara şi germani, pentru că împărţim o istorie comună, iar soldaţi din acea parte a Imperiului Habsburgic au luptat şi au murit inclusiv pe câmpurile de bătălie de la noi, aducând eliberarea de sub ocupaţia otomană.
Primul eveniment cu care începe această expoziţia de la MNB Timişoara este ‘Temeschwar (Timişoara – n.r.) 1716’, anul eliberării de către Savoya de sub ocupaţia turcă.
