Plăcinta scoasă caldă din cuptor chiar la miezul nopţii în noaptea dintre ani este o tradiţie culinară respectată de majoritatea gospodinelor din judeţul Giurgiu. Bunica Maria B., din municipiul Giurgiu, are 77 de ani şi încă respectă această tradiţie, ea ne-a împărtăşit din tainele pregătirii acestui preparat. ‘Am crescut la ţară, într-un sat scăldat pe de o parte de apele fluviului Dunărea şi brăzdat şi de câţiva afluenţi ai râului Argeş, de aceea pământul nu ducea niciodată lipsă de apă şi era mereu rodnic, iar cămările îmbelşugate. Îmi amintesc că toamna, cea mai mare bucurie pentru noi, copiii de atunci, era culegerea dovlecilor cu care ne jucam, ne făceam felinare, dar din care mamele noastre pregăteau şi cea mai bună plăcintă. Aici cresc mai multe soiuri de dovleci, dar cel mai iubit era plăcintarul pentru că din miezul lui bunicile şi mamele noastre ne pregăteau plăcinte calde. Pe atunci nu erau atâtea preparate şi dulciuri ca acum aşa că plăcinta cu umplutură de dovleac care se găsea din belşug era tradiţia oricărei gospodine şi bucuria oricărui copil. Pentru că mi-a rămas această bucurie în suflet şi acel miros de plăcintă caldă scoasă din cuptor la miezul nopţii de Revelion am păstrat această tradiţie şi în familia mea şi am pregătit an de an plăcinta cu dovleac pentru soţ, copii şi acum pentru nepoţi şi niciodată nu am dat greş’, a declarat, pentru AGERPRES, bunica Maria. Secretul acestei plăcinte este ca toate ingredientele să fie făcute de gospodină, aşadar sunt pregătite în casă atât aluatul, cât şi compoziţia. Astfel, pentru foile de plăcintă este nevoie de un aluat format dintr-un kilogram de făină, un cub de drojdie, două sute de mililitri de apă călduţă, o lingură cu zahăr şi un praf de sare la care se adăugă şi un ou şi 50 de mililitri de ulei. Se pune făina într-un vas mai mare, se face o gropiţă în mijlocul făinii unde se adăugă drojdia, apa călduţă, un praf de sare şi o lingură de zahăr. Ingredientele se amestecă puţin şi se mai adaugă un gălbenuş de ou şi 50 de mililitri de ulei, care se frământă bine şi apoi se lasă aluatul la dospit lângă calorifer sau o sobă, dacă ne aflăm în casa bunicilor. Între timp se prepară compoziţia care este formată dintr-un kilogram de dovleac dat prin răzătoarea mare, care se căleşte într-o cratiţă cu pereţii groşi cu opt linguri de zahăr şi un praf de scorţişoară. Când coca este gata, se întinde în fâşii subţiri, subţiri, aproape ca foile de plăcintă cumpărate astăzi din magazine. Tava se unge cu puţină untură sau ulei, se tapetează cu puţină făină şi se adaugă prima foaie de plăcintă. Marginile care ies în afara tăvii le decupăm şi le adăugăm la coca rămasă pentru a face o nouă foaie. Aşternem primul strat de compoziţie din umplutura de dovleac şi punem o nouă foaie subţire peste aceasta. Repetăm operaţiunea de trei-patru ori, pentru ca plăcinta să aibă mai multe straturi apoi, ultima foaie o ungem cu puţin ulei şi gălbenuş de ou şi o dăm la cuptorul care în prealabil a fost încins unde rămâne aproximativ o jumătate de oră. ‘Când foaia de la suprafaţă devine puţin crocantă şi capătă o culoare de zahăr brun deschis, scot tava din cuptor pe un tocător de lemn şi acopăr plăcinta cu un şervet din bumbac. O mai las să se odihnească aproximativ 20 de minute, după care tai plăcintă în pătrate aproximativ egale pe care le scot pe un platou, le pudrez cu zahăr în care am adăugat şi un praf de zahăr vanilat şi sunt gata pentru servit’, a încheiat bunica Maria reţeta plăcintei cu dovleac tradiţională în noaptea de Revelion, apreciată de cei mici, dar şi de către mari. AGERPRES / (AS – autor: Camelia Bigan, editor: Marius Frăţilă)