Vecera şi Svatâi Vecer, seara sfântă de ajun, sunt câteva obiceiuri care s-au mai păstrat în unele comunităţi de ucraineni din judeţul Tulcea, potrivit cercetătorului Alexandru Chiselev din cadrul Muzeului de etnografie şi artă populară din municipiu.
Seara de Ajun, Svatâi Vecer, constituia un moment de întâlnire a familiei, de pomenire a moşilor şi strămoşilor, întrucât la masă se punea o farfurie şi pentru morţi, dar şi de asigurare a belşugului gospodăriei, prin aşezarea fânului sub masă.
‘În trecut, pentru această cină rituală se pregăteau douăsprezece feluri de mâncare de post, dintre care nu lipseau osvarul, compotul din fructe uscate, kukeaua, o fiertură de grâu în amestec cu miere şi nuci, piroghi, plăcinţele coapte, umplute cu cartofi, dovleac sau cu varză, pampuşké, pâinici crescute, care se rupeau cu mâinile şi se serveau cu pastă de mac frecat, cu usturoi pisat, cu ceapă prăjită, cu zeamă de sfeclă’, a declarat, pentru AGERPRES, Alexandru Chiselev.
Mersul cu Vecera era un alt obicei al acestei zile.
‘Copiii treceau pe la rude cu câte doi colaci, rostind următoarea formulă: ‘Dobrâi vecer, svatâi vecer/Mama i tato poslale do vas veceru (Bună seara, sfântă seară/ Mama şi tata v-au trimis de mâncare – referindu-se în acest context la cei doi colaci)’. Copiii erau răsplătiţi cu hostenţea/duchide, daruri oferite de gazde, colăcei, biscuiţi făcuţi la sobă, nuci. La ultima casă unde se mergea cu vecera se dădeau de pomană colacii’, a mai spus reprezentantul Muzeului de etnografie şi artă populară.
În Ajunul Crăciunului bătrân se pregăteau copturile rituale, 10 – 15 colaci mai mari, împletiţi, pentru grupurile de colindători adulţi şi pentru bărbaţii care colindau pentru biserică, şi până la 80 de colăcei, pentru colindătorii copii sau necăsătoriţi.
‘Printre practicile de Crăciun, se remarcă recrearea simbolică a staulului lui Hristos prin aşezarea paielor cam de două degete, în casă şi în bucătărie, peste tot. Pe laviţă, la colţul unde-i icoana, se punea puţin fân din seara de Ajun şi trei colaci. În satul Sfântu Gheorghe, se puneau paie şi colac în spaţiul de la icoană, numit pocutea, iar după 40 de zile de la Crăciun acestea erau date la animale’, a menţionat Alexandru Chiselev.
În prima zi de Crăciun, se obişnuia vizitarea celor cei mai în vârstă membri ai familiei extinse, socrii, fraţii şi surorile mai mari, şi se ofereau daruri soacrei.
‘Un obicei practicat cu evlavie de comunitatea de ucraineni este mersul cu colindul (koleada/kaleaden), cu variante mai complexe ale colindului pentru biserică. Koleadi se interpretau pe mai multe voci, apelând la modalitate muzicală şi nu la un ton bazat pe un ritm liber. Se utiliza uneori modul plagal hipoionian, dar şi cel frigian etc. Aceste considerente, coroborate cu textul abundent în arhaisme sau regionalisme, determină dificultatea cercetării acestui tip de manifestare tradiţională’, a mai spus cercetătorul Chiselev.
Filiala teritorială a Uniunii Ucrainenilor din România va marca sâmbătă Crăciunul bătrân la sediul din municipiul Tulcea printr-o întâlnire la care vor participa şi persoane din Ucraina.
