Persoanele cu dizabilităţi grave primesc o indemnizaţie lunară de 599 de lei, în condiţiile în care au nevoie de o sumă de două ori mai mare pentru a-şi asigura medicaţia şi dispozitivele necesare. Marian Ilie, una dintre persoanele aflate în această situaţie, susţine că din cauza lipsei infrastructurii această categorie defavorizată nu poate să-şi ceară drepturile prin proteste.
În vârstă de 42 de ani, Marian Ilie este imobilizat într-un fotoliu rulant de 21 de ani, după un accident petrecut la mare. Datorită familiei şi prietenilor, nu a renunţat la studii, iar în momentul de faţă este angajat la Primăria comunei Luncaviţa, dar şi în acest context principala problemă cu care se confruntă este reprezentată de cea financiară, chiar dacă o parte dintre cheltuielile reclamate de tratament sunt finanţate prin Casa de Asigurări de Sănătate.
‘Imaginaţi-vă că am ca pensie, ca persoană cu handicap, 599 de lei, în condiţiile în care eu pe medicamentaţie dau peste 700 de lei. Am marea şansă că lucrez şi că pot să-mi permit acest tratament. Dar imaginaţi-vă o persoană care nu a avut educaţia necesară pentru a termina studiile cum e să trăiască cu aceşti bani’, a declarat pentru AGERPRES Marian Ilie.
O altă problemă cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi este legată de însoţitor.
‘Avem dreptul la însoţitor permanent, numai că acest însoţitor este plătit pentru opt ore pe zi şi pentru cinci zile pe săptămână. Ce m-aş face eu, Marian, singur, fără familie, după opt ore în care stau cu însoţitorul până a doua zi, când am nevoie de o cană cu apă sau să ajung la toaletă? Nu mai vorbesc de zilele de sâmbătă şi duminică. Aş întreba orice demnitar cum vede el situaţia, să se pună o zi în locul unei persoane cu dizabilităţi care are nevoie de însoţitor. Noi nu vrem altceva decât să supravieţuim’, a mai spus Marian Ilie.
El a menţionat că persoanele cu handicap accentuat primesc o indemnizaţie mai mică cu aproape 100 de lei decât cea a persoanelor cu handicap grav şi că din cauza lipsei infrastructurii acestei categorii i se îngrădeşte inclusiv dreptul de a protesta.
‘Noi nu avem o asociaţie care să fie vocală şi nu putem participa la proteste, aşa că nouă ni se îngrădeşte inclusiv dreptul de a cere drepturi. Eu nu pot să intru pe o uşă, nu pot să trec pe o trecere de pietoni fiindcă are bordură, dacă mai vorbim şi de o cale ferată, deja lucrurile se complică, dar bine că în mediul rural, cel puţin la Luncaviţa, nu există această infrastructură. Ca bariere da, le resimt aproape zilnic, dar e ca şi cum aş avea o bătătură pe care nu o bag în seamă. Ştiu că e tratată, tratabilă şi cu optimism sunt încrezător că mâine se va mai schimba o uşă, se va mai face o rampă conformă, iar la un magazin voi găsi o rampă care nu urcă în cer, ci are unghiul potrivit’, a transmis Marian Ilie.