Valeriu Stoica, fost ministru al justiţiei, a făcut o analiză asupra fragilităţii democraţiei constituţionale în faţa manipulării, intoleranţei şi eroziunii instituţionale. Folosind exemplul ascensiunii lui Hitler în Germania interbelică, acesta este de părere că hotărârea CCR de anulare a alegerilor prezidențiale este una legitimă, scrie evz.ro.
„S-a reproşat sistemului juridic al Republicii de la Weimar, în special judecătorilor, lipsa de fermitate pentru apărarea Constituţiei, ceea ce i-a îngăduit lui Hitler să uzurpe democraţia constituţională, într-o perioadă de numai un an şi jumătate”, scrie Stoica.
Fostul ministru consideră că alegerile nu sunt suficiente pentru a proteja democraţia: „Un asemenea regim politic nu poate exista fără un ansamblu coerent de valori şi principii constituţionale, întemeiat pe cultura politică a cetăţenilor şi garantat de arhitectura instituţională şi juridică a statului de drept”.
El este de părere că românii au fost manipulați prin rețelele de socializare. „La sfârşitul anului trecut, sistemul democratic din România a fost sub asediul unor forţe distructive, interne şi externe, constituite şi pregătite vreme îndelungată pentru a manipula opinia publică”.
Stoica a reamintit de mesajele folosite pentru erodarea încrederii în partidele politice şi instituţiile democratice: „Suntem o colonie a Occidentului, liderii noştri sunt toţi corupţi, vom fi invadaţi de homosexuali, ni s-au luat resursele…”. Profesorul atrage atenţia asupra pericolului ca astfel de mesaje, repetate sistematic, să devină certitudini în rândul maselor.
Fostul ministru consideră legitime reacţiile instituţiilor statului în apărarea democraţiei, inclusiv decizia Curţii Constituţionale de a anula procesul electoral prezidenţial şi de a cere reluarea alegerilor. El a mai spus că intoleranța nu trebuie să fie tolerată.
„Toleranța este liantul care face posibilă armonia sau cel puțin respectarea opiniilor contrare, susținute de valori și principii culturale, religioase și politice diferite. Modernitatea a instituit această regulă de procedură pentru a diminua potențialul conflictual al pluralismului opiniilor și al acțiunilor întemeiate pe acestea. Dar intoleranța față de valorile, principiile și procedurile democrației constituționale nu trebuie să fie tolerată.
Instituțiile cărora li s-au acordat prin Constituție atribuțiile de garantare și apărare a acestor valori, principii și proceduri au legitimitatea să reacționeze împotriva intoleranței. Din această perspectivă, sînt legitime atît hotărîrea Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 prin care a fost anulat întregul proces electoral prezidențial, cu consecința reluării integrale a acestuia, cît și sentința Curții de Apel București din 31 decembrie 2024 prin care a fost respinsă cererea de anulare a deciziei Biroului Electoral Central de reluare a alegerilor prezidențiale”, concluzionează Valeriu Stoica, potrivit juridice.ro.
„S-a reproșat sistemului juridic al Republicii de la Weimar, în special judecătorilor, lipsa de fermitate pentru apărarea Constituției, ceea ce i-a îngăduit lui Hitler să uzurpe democrația constituțională, într-o perioadă de numai un an și jumătate, din ianuarie 1933 și pînă în august 1934. Deși după alegerile din iulie și chiar după cele din noiembrie 1932, naziștii ocupau cele mai multe locuri în Reichstag, nu au putut forma guvernul, deoarece nu aveau majoritatea absolută. Totuși, la 30 ianuarie 1933, după negocieri de culise cu marii industriași, cu fostul cancelar Franz von Papen și cu Hitler, președintele Paul von Hindenburg l-a numit cancelar pe acesta din urmă. În februarie, în urma incendierii Reichstag-ului, Hitler l-a convins pe Hindenburg să adopte un decret prin care erau restrînse libertățile și drepturile constituționale. Folosind acest act normativ, Hitler a început să înlăture oponenții politici. Prin Actul de împuternicire, votat de Reichstag la 23 martie 1933, s-a acordat Guvernului atribuția de a limita drepturile prevăzute de Constituția Republicii de la Weimar, iar Hitler a fost învestit cu puteri excepționale, pentru a adopta și a aplica legi fără supervizarea Parlamentului. În aprilie 1933, Hitler a folosit aceste puteri și a ordonat construirea lagărului de concentrare de la Dachau unde au fost închiși oponenții politici. În august 1934, după decesul lui Hindenburg, Hitler a unit funcția de cancelar cu funcția de președinte, devenind Führer, singurul lider al Germaniei și monopolizînd astfel întreaga putere. Ulterior, sistemul juridic german a fost aservit pentru a justifica și pentru a consolida totalitarismul nazist. Această experiență istorică – repetată de atunci, într-un fel sau altul, în diferite regiuni ale lumii – este relevantă pentru a înțelege că alegerile libere, deși indispensabile, nu sînt suficiente pentru funcționarea și reziliența democrației constituționale. Un asemenea regim politic nu poate exista fără un ansamblu coerent de valori și principii constituționale, întemeiat pe cultura politică a cetățenilor și garantat de arhitectura instituțională și juridică a statului de drept.
La sfîrșitul anului trecut, sistemul democratic din România a fost sub asediul unor forțe distructive, interne și externe, constituite și pregătite vreme îndelungată pentru a manipula opinia publică, pe fondul nemulțumirilor generate de partidele politice aflate la guvernare. Este adevărat că partidele politice care au guvernat țara în perioada postdecembristă au eșuat în multe din programele asumate, iar nemulțumirile cetățenilor sînt firești. Tot atît de adevărat este însă că aceste partide au reușit, cu poticneli, inconsecvențe și multe întîrzieri, să configureze regimul politic al democrației constituționale și structura instituțională a economiei de piață, să integreze România în NATO și UE. Iar nemulțumirile nu vor fi rezolvate prin discursurile demagogice și mesajele mesianice din arsenalul propagandei antinaționale și antieuropene. Rostul lor este să întunece luciditatea și să transforme nemulțumirile în furie demolatoare. Într-un articol publicat în Financial Intelligence la 27 decembrie 2024, Răzvan Nicolescu a inventariat liniile de forță ale acestei subtile, persistente și eficiente operațiuni de propagandă, cu scopul de a eroda încrederea în partidele politice și în instituțiile democratice. „Nu de cîteva luni, de aproape 15 ani societatea românească este bombardată cu o serie de mesaje: sîntem o colonie a Occidentului, liderii noștri sînt toți corupți și vînduți, vom fi invadați de homosexuali, vom deveni groapa de gunoi a Europei, ni s-au luat resursele, Biserica noastră națională va fi distrusă de alte culte, multinaționalele ne jumulesc, vom fi teatru de război, ne tragem doar din daci, nu și din romani, nu avem nici o legătură cu civilizația occidentală, Orbán ne va lua Ardealul, Moldova e a moldovenilor și ne-o vor lua, patriot e incompatibil cu a fi european, iar noi, toți, sîntem proștii proștilor. Sînt convins că recunoașteți aceste mesaje repetate atît de mult și profesionist, pe principiul că o minciună spusă de sute de ori devine adevăr, iar însușită de mase devine o certitudine”. Aceste clișee de comunicare au fost uneori preluate și de analiști politici, și de jurnaliști de bună-credință, uneori cu argumente falacioase, alteori cu umor și resentimente, fără discernămîntul necesar pentru a cerne grîul de neghină.
Manipularea desfășurată în România de mai mulți ani, ca și în întreaga Uniune Europeană, în principal pe rețelele sociale, a culminat cu fraudarea alegerilor prezidențiale în turul din 24 noiembrie anul trecut. Nu a existat și nu există încă, nici la nivel național, nici la nivel european, o strategie coerentă de combatere a acestei ample operațiuni de manipulare. Măsuri izolate, sporadice au țintit numai cîteva canale audiovizuale, cu programe de promovare a intereselor Rusiei și de propagare a știrilor false. În rest, la adăpostul libertății de exprimare și al toleranței, au continuat atacurile cu mijloace din arsenalul războiului hibrid pentru erodarea treptată și, în final, pentru distrugerea fundamentului democrației constituționale. Imperfecțiunile, ambiguitățile și eșecurile, inerente oricărei acțiuni umane, pot fi depășite prin procedurile corective, pe care acest regim politic le-a instituit tocmai pentru a împiedica perpetuarea erorilor. Ineficiența autorităților publice, care au prerogativele necesare pentru aplicarea acestor proceduri corective, este un motiv pentru reformarea lor, iar nu pentru a le demola. Or furia stîrnită de eșecurile partidelor politice și ale autorităților publice este orientată, cu abilitate și cinism, nu spre reformă, ci spre distrugere. Intoleranța distructivă nu trebuie să fie tolerată.
Toleranța este liantul care face posibilă armonia sau cel puțin respectarea opiniilor contrare, susținute de valori și principii culturale, religioase și politice diferite. Modernitatea a instituit această regulă de procedură pentru a diminua potențialul conflictual al pluralismului opiniilor și al acțiunilor întemeiate pe acestea. Dar intoleranța față de valorile, principiile și procedurile democrației constituționale nu trebuie să fie tolerată. Instituțiile cărora li s-au acordat prin Constituție atribuțiile de garantare și apărare a acestor valori, principii și proceduri au legitimitatea să reacționeze împotriva intoleranței. Din această perspectivă, sînt legitime atît hotărîrea Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 prin care a fost anulat întregul proces electoral prezidențial, cu consecința reluării integrale a acestuia, cît și sentința Curții de Apel București din 31 decembrie 2024 prin care a fost respinsă cererea de anulare a deciziei Biroului Electoral Central de reluare a alegerilor prezidențiale”, scrie Stoica.
Articolul Valeriu Stoica zice că decizia CCR privind anularea alegerilor e corectă şi că românii au fost manipulaţi pe reţelele de socializare apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
