O expoziţie numită ‘Şezătoare la muzeu’, cu 32 de cămăşi tradiţionale, cu croi carpatic, asemănător iilor, realizate de amatori pasionaţi după modele arhaice, a fost vernisată vineri la Muzeul memorial ‘Aurel Lazăr’ din Oradea şi va putea fi vizitată timp de o lună.
‘Şezătoarea la muzeu este un proiect de educaţie muzeală, la prima ediţie şi care se încheie cu un real succes. Încă de la început, la înscrieri, cursul nostru a suscitat mult interes din partea doamnelor, dar şi al unor bărbaţi. Ne-a motivat dorinţa de a trezi în rândul bihorenilor, dar nu numai, interesul pentru portul popular autentic, pentru a ne redescoperi zestrea. Astfel am adus în atenţia doritorilor patru cămăşi vechi, de femei şi una de bărbat, piese datate între 1876-1930, pe care cursanţii le-au luat ca modele,’ a declarat, pentru AGERPRES, iniţiatoarea acestui proiect, muzeografa Simona Bala.
Modelele arhaice provin din sub-zona etnografică Roşia-Pietroasa, caracterizată prin conservatorism, ceea ce a determinat păstrarea portului tradiţional bihorean până spre mijlocul secolului XX, atât în ce priveşte costumul femeiesc, cât şi cel bărbătesc.
Expoziţia este rezultatul întâlnirilor lunare desfăşurate în ultimele opt luni şi coordonate de dr. Florina Buda şi dr. Simona Bala. Confecţionând propriile cămăşi bihorene, sub îndrumare, participanţii au avut ocazia să înveţe tehnici tradiţionale ale acestei îndeletniciri şi de reproducere a motivelor ornamentale specifice.
‘Mi-am dorit foarte mult să găsesc o şezătoare, ca pe vremuri, să învăţ să cos o cămaşă tradiţională. E visul meu de multă vreme. Din fericire, am văzut pe facebook o postare şi m-am interesat. Când a început cursul, m-am înscris imediat. Cu multă migală, doamna Florina ne-a învăţat tot, pas cu pas. Broderia am făcut-o după modelele arhaice puse la dispoziţie de muzeu. De la prima cusătură, a fost fascinant! Mama mea a cusut ştergare, peretare, feţe de masă şi mi-era cumva şi foarte dor. Sunt foarte recunoscătoare pentru acest proiect al muzeului, ghidat de specialişti,’ a declarat, pentru AGERPRES, Florina Sferle, o mamă cu patru băieţi îmbrăcaţi în cămăşi cu motive populare.
La capătul proiectului, după opt luni de muncă pasionată, atât la muzeu, cât şi acasă, au ajuns în expoziţie 28 de persoane, din care 26 de femei şi doi bărbaţi (tată cu fiu). Două cursante şi-au ţesut singure pânza. Unele persoane au reprodus două sau chiar trei cămăşi diferite. Patru femei sunt creatoare din judeţul Sălaj, din grupul Şezătoare Silvania. Din cele 32 de cămăşi, două sunt realizate chiar de coordonatoarea cursului, dr. Florina Buda, o pasionată a artei populare. Am observat şi o cămaşă bărbătească semnată de o doamnă doctor. De altfel, profesiile cursanţilor au fost diferite.
‘Aş dori să mulţumesc, în primul rând, conducerii Muzeului Ţării Crişurilor pentru oportunitatea de a descoperi cămaşa adevărată de Bihor şi doamnei Simona Bala pentru iniţiativă şi pentru tot sprijinul acordat. Peste 60 de femei şi bărbaţi au venit la început, dar am rămas jumătate. Le-a plăcut foarte mult ideea de a reconstrui cămaşa veche de Bihor. Eu m-am implicat pentru că ador să port cămăşi tradiţionale, am cusut şi cămăşi olteneşti şi cămăşi de Sălaj cu ciupag. În zona noastră, Salonta, portul s-a pierdut şi nu se mai găsesc piese vechi. De aceea consider că aceste cursuri sunt extrem de bine-venite’, a declarat, pentru AGERPRES, dr. Florina Buda.
La vernisajul expoziţiei ‘Şezătoare la muzeu’ au participat, alături de artizani, managerul Muzeului Ţării Crişurilor, istoricul Gabriel Moisa, şeful Secţiei de Etnografie, Ioan Goman,şi muzeografa Simona Bala. Specialiştii muzeografi au vorbit despre lumea satului şi sărbătoarea religioasă din 24 iunie, despre florile şi obiceiurile specifice, practicate mai ales de fete şi femei.
‘Tot ce aţi făcut pentru această expoziţie merită aprecierile noastre. Sunt admirabile, ceea ce înseamnă că iubiţi autenticul, frumosul şi tradiţiile populare,’ a punctat Ioan Goman.
Simona Bala a reamintit că în societatea tradiţională cămaşa era considerată ‘casă a trupului’, pe care o împodobeau cu elemente ce aveau în acelaşi timp şi rol de apărare, de protecţie a corpului, dar care, prin modalitatea de redare, satisfăceau şi cerinţele estetice.
Nu întâmplător, a spus ea, pe fiecare dintre cele cinci cămăşi reproduse în cadrul acestui proiect se regăsesc motive ornamentale simbolice protective, precum masa raiului, prescura, crucea, pristolnicul, dar şi motive vegetale sau zoomorfe: bradul, spicul, floarea sau coarnele berbecului, cu scopul de a primi din sănătatea, din fertilitatea şi din belşugul acestor elemente.
Pentru ediţia de anul viitor, organizatorii au ales deja alte modele de cămăşi tradiţionale, tot pentru a păstra nota de autenticitate şi arhaism. Se doreşte aducerea la lumină a vechilor cămăşi din zona etnografică Crişul Repede, cămăşi care conservă două tipuri diferite de croi, ce coexistau în a doua parte a secolului XIX.
‘Fetele mele poartă cămăşile pentru următorul proiect, de anul viitor, fiind replici ale unor cămăşi de pe Valea Crişului repede. Prima cămaşă cusută de mine o poartă fiica mea cea mare, fiind cămaşa descrisă de doamna etnograf Tereza Mozes în cartea dânsei ‘Portul popular din nord-vestul României’. Eu aşa am descoperit portul de Bihor, din cărţi şi acum la muzeu,’ a adăugat dr. Florina Buda.
Inaugurată cu ocazia zilei de 24 iunie, Ziua internaţională a iei şi sărbătoarea Sânzienelor, şezătoarea a prilejuit şi o întâlnire muzicală cu frumoasele sânziene din Grupul vocal ‘Lioara’ al Şcolii de Arte Francisc Hubic, însoţite de un taraf instrumental condus de prof. Liviu Buţiu.
Evenimentul a fost organizat de Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Asociaţia ‘Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor’ şi Centrul de Cultură al Judeţului Bihor.
