Violonistul Remus Azoiţei afirmă că trăieşte prin şi pentru muzică, care ‘înseamnă absolut totul’ pentru un performer în domeniu, ce are viaţa ‘afectată’ de scenă şi de propriul succes, dar a amintit şi de momentele ‘groaznice’ provocate de pandemie, în care, totuşi, au existat şi părţi bune – o analiză profundă a carierei şi lecţiile predate online tinerilor iubitori de muzică.
‘În fiecare minut al zilei trăim pentru asta noi, profesioniştii. Îmi place să cred că m-a găsit muzica, dar şi că am fost împins spre ea. De când aveam o vârstă fragedă, mama mea a decis că eu sunt talentat şi că ar trebui să fac această carieră. Şi aşa am ajuns să învăţ vioara de la vârsta de 5 ani. De undeva de sus, se pare că avem talent şi a fost muncă foarte multă şi determinare şi ambiţie şi am ajuns unde sunt’, a declarat Azoiţei pentru AGERPRES, în contextul Zilei Internaţionale a muzicii, marcată în fiecare an la data de 1 octombrie.
Pentru virtuozul violonist concertist şi profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, muzica ‘înseamnă absolut totul’.
‘Şi asta pentru că într-o viaţă de performer, de artist, de solist fiecare aspect este practic concentrat spre scenă, în sensul că se impune o disciplină de fier, militară, în orice aspect al vieţii, chiar dacă, aparent, nu are nicio legătură cu ceea ce faci. Cei care fac ceva de performanţă cu adevărat au vieţile afectate de scenă şi de succesul lor’, spune solistul.
Pandemia de COVID-19 i-a marcat cariera, impunându-i ‘un alt gen de viaţă’.
‘A avut aspecte groaznice, în sensul că atât concertele, cât şi călătoriile au fost sistate şi, dintr-o dată, era un alt gen de viaţă, nu? Toate aceste carantine şi testări şi pericolul îmbolnăvirii în general. A fost ceva cu care noi nu am avut de-a face. Astea au fost aspectele negative şi pierderea contactului cu publicul şi aceste întreruperi în carieră. Dar a avut şi părţi bune (pandemia – n.r.), sunt sigur, pentru că am avut timp să reflectez la ceea ce fac. Pur şi simplu, în cazul meu, era o listă foarte lungă de lucruri care trebuiau făcute şi aşteptau de ani de zile să le vină rândul şi niciodată nu reuşeam. Acum am avut ocazia să le fac pe toate, să le aduc la zi. Şi tot atunci, pentru prima oară, am dat lecţii online foarte multor studenţi, chiar dacă erau la New York, pentru că asta îţi deschide o perspectivă care vine însă cu bune şi rele. Întotdeauna vom prefera contactul fizic, dar lecţiile online înseamnă foarte mult pentru cineva tânăr care nu trebuie să se simtă abandonat’, a arătat Azoiţei.
Violonistul a vorbit despre nevoia ca Bucureştiul să aibă săli de concerte adaptate prezentului, mărturisind că este descurajat de dezinteresul autorităţilor.
‘Întotdeauna, muzica şi arta sunt puse pe planul x sau y şi nu pe primul plan. România se confruntă cu o perioadă foarte grea, nu sunt săli de concerte. La Bucureşti, care e un oraş mare, trebuie făcută o nouă sală, pentru că Ateneul a deservit Bucureştiul anilor 1900, când era a zecea parte din populaţia de astăzi. Şi nici măcar nu a fost construit ca o sală de concerte, ci era una de conferinţe a epocii. Apoi, Sala Palatului, care a deservit plenarele şi congresele PCR. Nu are niciun fel de acustică. Şi la Iaşi, doisprezece ani de acum, Filarmonica nu mai poate cânta în sediul ei din Cuza Vodă, pentru că este nevoie de investiţii masive pentru a se reface acea sală. Cântă prin sedii improprii, închiriate. Toate acestea arată că există o delăsare a politicii româneşti şi a societăţii în general pentru muzică şi artă şi asta mă descurajează. Dar să sperăm că lucrurile se vor îmbunătăţi’, a spus solistul.
Remus Azoiţei consideră benefică marcarea Zilei Internaţionale a Muzicii.
‘Poate că de Ziua Muzicii lumea ar trebui să-şi amintească de existenţa acestei arte. Rău nu are cum să fie. E bine că există şi o zi a muzicii’, a încheiat Remus Azoiţei.
* Ziua Internaţională a Muzicii (International Music Day) sau Ziua Mondială a Muzicii (World Music Day) este sărbătorită, în fiecare an, la 1 octombrie. A fost iniţiată, în 1975, de lord Yehudi Menuhin.
