Preşedintele Academiei: Eminescu, naţiunea şi cultura – ne-au dat încrederea de a pregăti viitorul

Eminescu, naţiunea şi cultura, contestate ‘vehement’ de aceia care ‘nu înţeleg nimic din devenirea universală’, au dat românilor raţiunea de a fi în Epoca Modernă şi încrederea de a pregăti viitorul, subliniază, de Ziua Culturii Naţionale, preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. ‘Ziua Culturii Naţionale li se pare unora (ca şi Academia) de prisos, un fel de reminiscenţă sentimentală a unui trecut fără rost, menit, pentru anumiţi contemporani grăbiţi, să fie scos din memoria colectivă. Un motiv al unei asemenea atitudini este legarea sărbătorii acesteia de momentul naşterii lui Mihai Eminescu. Ce să mai caute un scriitor venit pe lume în 1850 în viaţa noastră? Şi, pe deasupra, un scriitor ‘naţionalist’, ‘autohtonist’, ‘conservator’, preţuitor al Moldovei, al României şi al lui Ştefan cel Mare! Cam aşa este catalogat poetul în anumite cercuri, mai ales online, dar nu numai’, a scris Pop, vineri, pe Facebook. Istoricul deplânge faptul că pentru unii cuvântul cultură provoacă reacţii ‘bizare’, similare celei exteriorizate cândva de un lider interbelic ‘de tristă amintire’ şi care a rămas un fel de apanaj al ‘învăţaţilor naivi’. ‘Ce să mai facem azi cu această noţiune şi cu al său conţinut cândva sfânt, din moment ce, de o vreme, urcă tot mai mult şi mai sus pe scara socială inculţii, semidocţii, grobienii, tupeiştii, şarlatanii, aroganţii, delatorii, noii îmbogăţiţi, sfidătorii bunului simţ? Ce mai obţinem azi prin cultură? Cultura a rămas un fel de apanaj al învăţaţilor naivi, al pasionaţilor de valori consacrate, atât de contestate astăzi. Cine vorbeşte acum de valorile şi de virtuţile tradiţionale, care au făcut faima lumii de odinioară şi care au adus societatea pe culmi ale civilizaţiei, este repede declarat paseist, retrograd sau naţionalist’, adaugă Pop. Potrivit acestuia, ‘cultura românească este (sau era, până nu demult) naţională, deoarece este produsul sevei spirituale a acestui popor român, coagulat la un moment dat într-o formă de unitate superioară numită naţiune’. ‘Azi, naţiunea este aproape prohibită de unii, acuzată de cele mai mari rele din istorie, diabolizată chiar, ca şi cum adepţii ei – mari spirite ale umanităţii dintre secolele al XVI-lea şi al XX-lea – ar fi plănuit să ducă lumea spre pieire. Aşa că, aceia care celebrează naţiunile ca forţe coagulatoare de valori perene sunt aproape puşi la zid, stigmatizaţi drept nostalgici ai dominaţiei forţelor anacronice, dispreţuiţi, excluşi din societatea aleasă. Este adevărat că nu toţi. Cei care proslăvesc naţiunile mari şi puternice, dominatoare ale lumii, sunt cruţaţi, fiindcă noii ideologi vor ‘egalitate, dar nu pentru căţei’, vorba unui clasic al literaturii române (Grigore Alexandrescu), azi aproape uitat’, susţine Ioan-Aurel Pop. Preşedintele Academiei se declară încrezător că Eminescu se apără singur şi îndeamnă la sărbătorirea Zilei Culturii Naţionale cu bucurie, ‘fără ranchiună, fără bravadă şi fără resentimente’. ‘Celebrând cultura naţională ne întoarcem mereu la Eminescu, la zestrea spirituală a naţiunii întruchipate de el, la virtuţi, la valori şi la încredere. Eminescu se apără singur prin creaţia sa şi astfel protejează şi cultura naţională. (…) Să ne bucurăm – fără ranchiună, fără bravadă şi fără resentimente – că suntem pe lumea asta ca români şi că participăm la concertul internaţional, adică la dialogul dintre naţiuni. Datorăm acest dialog identităţii noastre naţionale, pe care au exprimat-o toţi marii creatori ai culturii române, în frunte cu ‘cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”, evidenţiază Ioan-Aurel Pop.