„Cât de stupizi ar trebui să fim pentru a crede astfel de aberații?”, s-a întrebat retoric generalul în rezervă Dorin Toma cînd a citit declarația lui Traian Băsescu despre legăturile cu Securitatea ale lui Lucian Pahonțu. Marinarul s-a grăbit să o scalde”, scrie, în Cotidianulhd, Cornel Nistorescu.
„– „Dacă aveam ceva să-i reproșez îl dădeam afară!”
Celebrul turnător dintr-ale navigației ajuns la Cotroceni pe postul de prim-cetățean în România, el însuși agățat în sistem și ștampilat în cele din urmă ca fiind unul de-al băieților, s-a prefăcut că nu știa nimic, ca și cînd trupele și rețeaua Securității din vremea lui Nicolae Ceaușescu ar fi pornit înot printr-un lac de lapte și peste noapte cîțiva cocoțați la Putere ar fi decis că toți au dispărut cu desăvîrșire, iar pe celălalt mal n-au ajuns decît unii noi, curați, nevinovați și foști mari patrioți.
Și la toată operațiunea de albire ar fi asistat ca martor naiv și nepăsător restul poporului român!
Falsă și grosolană contrafacere!
Tupeul lui Traian Băsescu, genetic, dar și prin puterea de influență a funcției, a fost urmat de cel al lui Klaus Iohannis și, mai nou, de cel al președintelui Nicușor Dan. N-au știut nimic este egal cu a spune că n-au fost președinți. Un fel de „mucles că vă radem!” suspect, subînțeles, cu mulți complici, inclusiv în galeria celor care se fac că plouă cînd este vorba de subiect. Explicația este simplă. Relația lor cu Securitatea a fost prelucrată și periată în așa fel încît să nu poată fi deconspirată și judecată pînă la capăt. Numai un „accident de muncă” al arhivelor și al CNSAS au putut duce la concluzia cu „Traian Băsescu – fost colaborator al Securității”. În ce îi privește pe succesorii săi de la Cotroceni, operațiunea chiar dacă nu diferă prea mult nu s-a mai repetat. Dar asta nu înseamnă că n-ar fi posibil și că într-o bună zi nu vom avea parte de informații năucitoare.
Scandalul în cazul Lucian Pahonțu reprezintă o noutate. Nu mai vorbim despre o protecție a trecutului informativ al președinților foști sau al celui actual. Este vorba despre o tentativă de albire a celor care au contribuit la imaginea „curată” a președinților, în ciuda faptului că Florian Coldea a fost agățat de mecanismele Justiției, nu pentru ce ar fi executat pe cont propriu sau la ordin în timpul mandatului, ci pentru niște „mărunțișuri”. Adică pentru cîteva dintre învîrtelile sale ulterioare.
Același lucru se petrece acum cu Lucian Pahonțu. Se lucrează intens la demiterea lui pentru un „căcățiș”. Cică n-ar fi depus declarația obligatorie despre relația cu Securitatea încă din 2008. Ce să spun, chiar dacă s-a găsit un biet cetățean care a depus o cerere încă din 2018. Și, de atunci, se tot cercetează. Se fac că tot cotrobăie. Ba mai iese un apropiat al SRI și anunță că „se reiau cercetările”.
Nu-i decît o clasică formulă de amăgire, de aruncat praf în ochii tuturor. Nimic altceva!
În fapt, asistăm la o operațiune similară cu cea a tergiversărilor privitoare la cercetarea colaborării cu Securitatea a lui Traian Băsescu. Și toată operațiunea se mută la o instituție a statului român, numită CNSAS și creată exact pentru a filtra și gestiona în funcție de ordine și nevoi toate informațiile privitoare la legăturile unor cetățeni cu fosta Securitate.
Toată presa așa-zis revoltată s-a blocat la sfîrșitul declarației lui Constantin Bucheru că Pahonțu nu a depus declarația de necolaborare cu Securitatea. Extraordinar și incredibil! Marea personalitate intr-ale istoriei și integrității morale de la CNSAS, desemnată de Partidul România Mare pe vremea lui Corneliu Vadim Tudor, este președinte la CNSAS de ani buni. Și ca unul uns cu toate unsorile abilităților politice, zice că
„Accentuăm, de asemenea, că procedurile de verificare și de identificare a documentelor, pentru cea mai mare parte a cazurilor în derulare, sunt complexe, cronofage și multiple, putând fi extinse și către alți potențiali deținători de fond arhivistic generat de fosta poliție politică a regimului materialist-comunist. Rămâne valabilă și de natură certă asigurarea că veți fi informată despre forma concretă a rezultatului final de îndată ce procedura în speță se va fi încheiat” „Aceste verificări sunt încă în derulare, potrivit normelor legale în vigoare” Procedurile de verificare sunt complexe, cronofage și multiple”.
Zisele lui Buchet învîrtind argumentele într-un adevărat buchet de explicații vor să scalde cazul, în așa fel încît să amîne concluzia finală și să scape și Lucian Pahonțu, și CNSAS. Exact cum au procedat în cazul Traian Băsescu. Că nu la noi, că cîr, că mîr, că Legea, că dosarul, că arhivele. Un „buchet” de deducții și o demonstrație învîrtită în care totul pare legal, în curs, profesional, muncit, betonat și inatacabil.
Și în cazul lui Traian Băsescu și pentru CNSAS, deși toată lumea știa și pe piață circulau documente cu Traian Băsescu cel care a colaborat la greu cu Securitatea. Iar în ce-l privește pe marinar, în CNSAS, o echipă de susținători condusă de Germina Nagîț construia mereu argumente și explicații care amînau, blocau, doseau sau construiau aparența legală a „necolaborării” președintelui Traian Băsescu cu fosta Securitate.
Pînă la urmă, nu răspunde nimeni. Statul este de vină. Șmecherii se descurcă.
Așa și în cazul Lucian Pahonțu. Nedepunerea declarației privind relația acestuia cu fosta Securitate a fost chiar soluția prin care s-a rezolvat ne-cercetarea lui Lucian Pahonțu. De presupus că a fost convenită neoficial la Cotroceni, cu SRI și rezolvată la CNSAS. Legea conține o prevedere care permite dosirea informațiilor. N-a depus declarația obligatorie, nu cercetăm! Depune cineva o cerere, foarte bine! Urmează perioada de ani și ani de scotocire prin arhive, de interviuri, documentări și evaluări. Este o tehnică a CNSAS de a trage vulpea de coadă pînă cînd trece lupul și obosește vînătorul. Scapă toți. Și cercetatul și credibilitatea instituției care se face că lucrează și scoate la lumină legăturile cu fosta Securitate. Și cînd e nevoie (comandă) mai apare cîte un document bine pus în piață, ca să provoace un efect scontat.
Așa au procedat și în cazul lui Nicușor Dan. Au scăldat-o pînă s-a dezumflat. La fel și în cel al lui Lucian Pahonțu. Trag de ea să treacă valul și energia celor care l-au declanșat. CNSAS a amînat și a scăldat-o și el cu „legal” , profesional, pe bază de argumente, prevederi și promisiuni că se verifică și că vom afla în curînd rezultatul. Și o mai tîrîie cîțiva ani. Lucian Pahonțu se pierde în ceață, iar CNSAS o duce bine mersi, boierie la toate capitolele și liniște pînă la următorul caz.
În ce îl privește pe Nicușor Dan, cel speriat de bombe și ridicolul produs al Sistemului, ce putea să facă din situația în care a ajuns și în care l-au ajutat să alunece? A zis și el o tîmpenie!
– „Am citit un articol și nam găsit nimic care să justifice titlul.”
Și pe urmă, cu aceiași neuroni obosiți, a formulat că „nu este serviciu de informații, că este serviciu de pază” și că „O evaluare a Serviciului am făcut-o, cumva, cu propriile simţuri (cu văzul, auzul, pipăitul și mirosul, ba și cu fundul și cu mersul-n.n.). Mi se pare că serviciul ăsta funcţionează. Din interacţiunea pe care am luat-o cu diverşi ofiţeri în diferite situaţii, care se ocupă în special de paza mea, mi se pare că e un serviciu profesionist şi reacţiile serviciilor externe cu care tangenţial m-am intersectat sunt în aceeaşi direcţie”.
Salutare și-un praz verde!
Omul este duplicitar și încearcă să se mențină în aceeași poziție de aerian. Crede că scapă și că valul trece repede.
Post scriptum:
Emilia Șercan, ca o titulară a moralității absolute, dezvoltă ( în articolul „Fenomenul din presă remarcat de Emilia Șercan în ziua publicării investigației Recorder: „De ce tac toate aceste televiziuni ca la comandă?” publicat pe HotNews – organ de partea acuzatorilor) o bănuială: „Până acum, dezvăluirile Recorder nu apar pe site-urile Digi24, Antena 3 CNN, România TV, Realitatea Plus, Observator TV sau Pro TV. Și mă refer strict la site, nici nu pun în discuție dezbaterea subiectului la aceste televiziuni. Am căutat numele «Pahonțu» pe fiecare site. Rezultatele afișate sunt știri vechi, unele publicate acum câteva luni sau chiar ani în urmă cu câțiva ani”…. „O mențiune specială pentru Digi24, site-ul care acum două luni dezvăluia poza cu Pahonțu la masă cu mai mulți politicieni. Acea imagine era o știre suficient de bună pentru a face dezbateri la TV, trecutul de securist al lui Pahonțu nu e, însă”( …….)
„Singurele site-uri de televiziuni unde am găsit știrea sunt B1TV și TVR Info. Asta este un genul de subiect care arată modul în care televiziunile sunt cartelizate din exteriorul lor de interese nevăzute și cum aleg să tacă în favoarea unor persoane influente, dar în detrimentul interesului public. Atâta timp cât un subiect nu e pe televiziuni, un subiect poate fi îngropat cu ușurință. Iar politicienii au învățat asta și apasă toate pedalele posibile să obțină tăcerea televiziunilor. Inclusiv se folosesc de sume uriașe de bani, chiar din bani publici, ca să plătească televiziunile”.
Dragă Emilia Șercan, subiectul și informațiile privind legăturile lui Lucian Pahonțu cu fosta Securitate și participarea sa la „Revoluția din 1989” au fost date în vileag de Valer Marian în ziarul Cotidianul prin 2019. Dar pentru că generalul Lucian Pahonțu era atunci de partea protejată a baricadei (se poate înțelege și gașcă sau tabără), nimeni n-a reacționat de nici un fel. Nici chiar tu!
Chestiune de criterii, de oportunitate sau numai de superficialitate și de lectură pe sărite!”, spune Nistorescu.
Sursa: Ecopolitic.ro
