Dan Voinea, procurorul care a instrumentat inițial dosarul Mineriadei: Iliescu n-a dat niciodată declarații; Dosarul e tergiversat pentru că e o implicare fără margini a politicului. Unii dintre cei implicați în actul de represiune încă au funcții

„În urmă cu mulți ani, și eu l-am chemat (pe Iliescu) pentru același lucru, dar atunci putea să se deplaseze. A venit cu trei avocați la Parchetul General să-i prezint materialul, că finalizasem cercetările în acest dosar important, zic eu, pentru societatea noastră. Dânsul n-a vrut să dea nicio declarație. Niciodată n-a dat nicio declarație. Ne-a recomandat să-i citim cărțile în dosarul Revoluției. Și aici la fel, că dânsul a scris câteva cărți despre acele evenimente. Cred că e de datoria dânsului să lămurească aceste lucruri. Dacă n-o face, e o notă proastă pentru dânsul mai ales că a fost președintele nostru. Are datoria morală să spună adevărul, nu să-i lase pe procurori, pe toți cei angrenați în această anchetă, să lămurească ce a fost atunci.

Lucrurile eu zic că s-au simplificat pentru că la acest doar e un jurnal al acțiunilor de luptă pe care eu l-am pus la dosar, în care generalul Șchiopu, care era atunci locțiitorul Șefului de Stat Major, era locțiitorul generalului Vasile Ionel, care era plecat din țară, a ținut acest jurnal și în zilele de 13 – 15 iunie l-a consemnat pe președintele Iliescu pe ore. Și spune acolo negru pe alb: ”ora cutare, sună președintele României, solicită 100 de militari să acționeze în zona cutare, în altă oră iar sună președintele României, solicită 12 taburi să acționeze în zona Ministerului de Interne, iar sună dl președinte, ne cere să acționăm cu gaze lacrimogene”. Generalul completează: ”am recomandat dlui președinte să nu folosească armata că nu e cazul, dar dl președinte insistă”. Ăsta e un mijloc de probă care practic punea capăt tuturor verificărilor, lămurea exact situația celor care răspund într-un fel sau altul pentru reprimarea manifestanților din Piața Universității”, a declarat fostul procuror-șef al Parchetului Militar.

Nici azi Iliescu nu a dorit să dea declarații în fața procurorilor.

Întrebat de ce crede că Iliescu refuză să vorbească, Voinea a răspuns: „Pe de o parte, e un drept al inculpatului să nu dea declarații, e prevăzut în lege. Eu mă refeream la obligația morală. Dacă nu vrei să dai declarație, înseamnă că, moral, ai o problemă și ai o problemă sub aspectul acesta al nelămuririi unei situații care-i atrage dânsului suspiciuni că nu vrea să vorbească pentru că se simte vinovat. Trebuie să explice ce l-a determinat să ia atunci măsuri împotriva unor manifestanți care nu erau înarmați și care nu voiau decât democratizarea țării care ieșise din comunism. Toate instituțiile erau atunci foarte afectate de ce trăiseră până atunci și trebuiau democratizate. Asta s-a vrut în Piața Universității, nu altceva”.

Întrebat cum se explică, în opinia sa, această tergiversare a dosarului Mineriadei, Dan Voinea a răspuns: „La noi încă nu funcționează cum trebuie statul de drept și e o implicare fără de margini a politicului. Și atunci când l-am chemat eu (pe Iliescu), la o săptămână, s-au dus dl Iliescu la Curtea Constituțională și judecătorii care erau numiți de președintele statului, adică chiar de Iliescu, au dat o decizie prin care au interzis procurorilor militari să mai facă cercetări împotriva civililor. În felul ăsta au luat dosarul de la noi, de la Militar, și l-au dus la civili. În felul ăsta s-au scurs câțiva ani în care nu s-a mai făcut nimic în dosar, după care iar s-a întors și tot așa au plimbat acest dosar. A existat permanent o presiune din partea Asociației „21 Decembrie” a lui teodor Mărieș care a mers până la CEDO cu aceste două dosare și cred că această revenire și insistență pentru a se stabili adevărul se datorează și implicării judecătorilor de la CEDO, care au recomandat magistraților români să reia această anchetă, lucru pe care l-au și făcut”.

Întrebat dacă crede că se va pronunța o sentință cât încă inculpații mai sunt în viață, acesta a răspuns: „Eu cred că până la urmă se va finaliza cu o soluție dată de instanțe, mă refer la judecători, dar va mai dura un timp. Conjunctura politică nu e favorabilă desfășurării unei anchete efective în aceste dosare pentru că sunt implicați foarte mulți care în actul de represiune atunci au făcut victime și apoi au devenit foarte mari demnitari, au ocupat funcții ocupă și în continuare unii dintre ei. De exemplu, tot în dosarul ăsta de mineriadă, generalul Chițac, care era ministrul de Interne atunci, mi-a adus un tabel semnat de Petre Roman în care erau trecute atribuțiile fiecărui ministru în zilele de 13 – 15 iunie, ce avea fiecare de făcut în represiunea aia. Și ăsta e un mijloc de probă foarte bunc care lămurește situația celor implicați direct în coordonarea represiunii de atunci”.

„Trebuie introdus în Codul Penal ca infracțiune abuzul de putere a funcționarului public. Deci nu e vorba de abuzul de serviciu. Abuzul de putere, așa cum era el definit în Codul lui Carol, pentru ce face sau nu vrea să facă. Noi suntem acum în situația în care nu se vrea! Deci trebuie pedepsită și această atitudine. Aici intră toți funcționarii publici de la primar, ministru, magistrați, ce vreți dvs, toți funcționarii publici. Când vezi că ai o pedeapsă cu închisoarea, indiferent ce funcție ai, îți faci datoria. Că dacă nu ai sancțiune, atunci nu faci nimic, n-ai nicio frică de nimic. Acum nu e nicio sancțiune nici pentru tergiversare, nici pentru ce n-au vrut să facă, pentru că nu e ea trecută în Codul Penal. De asta au curajul să țină aceste dosare și să le plimbe de colo-colo. Deci trebuie modificat Codul Penal în sensul acesta”, a mai declarat Dan Voinea, fost procuror-șef al Parchetului Militar.

Acesta a mai precizat că mulți cu funcții din perioada comunistă n-au vrut să se dea duși pentru că „aveau de gestionat în continuare averi pe care le-au moștenit prin abuzurile pe care le-au făcut în timpul regimului respectiv”.