- Redăm în continuare, integral, ce a transmis deputatul neafiliat în Parlamentul European Luis-Vicențiu Lazarus (NI):
”Salutare, dragii mei și toate cele bune! Salutări de la Bruxelles. Am venit aici pentru că aveam mini-plenară. O mini-plenară în care nu s-a discutat absolut nimic despre alegerile din România. Ca să vedeți voi ce interes. Până acum, numai despre alegerile din România s-a discutat. Despre ce facem cu TikTok-ul, ce facem cu Facebook-ul, să le dăm amenzi, să mai angajeze oamenii, să angajeze experți în influență acoperită, să nu se mai întâmple, să nu vină rușii peste noi, să nu ne nenorocim definitiv că închinăm țara la ruși sau alte lucruri asemenea.
Dacă e și cine trebuie, totul este perfect. Acum nu mai crește cursul euro-leu. A, dar ce să vezi, a crescut.
E, lasă că ești isărică și a zis că el este un pic dezamăgit de faptul că nu mai poate să țină cursul. În frâu, dom’le! E adevărat. De ani de zile îl ține la 5 lei și inflația s-a dus naibii de nu mai știm de capul nostru.
Și nu mai contează cine a ieșit președinte acum, nu mai contează că crește euro și scade leu, că oamenii trebuie să plătească la rate mai mult. E totul bine, stați liniștiți, e ok. Dar e totul bine pentru că acționează sistemul.
Oare ce va fi sistemul ăsta? Bă, că toată lumea zice de sistem. Sistemul în jos, sistemul în sus. Păi ce poate fi altceva decât o adunătură de acoperiți împrăștiați prin toate instituțiile statului, și în procuratură, și în avocatură, și în serviciile secrete, și în politică.
Pentru că nu e așa? Politicianul decide tot. Aoleu, ce va fi și politicianul ăsta altceva decât un oportunist, un habarnist, un nesimțit, care nu are altă acțiune de făcut decât să sifoneze banii statului în folosul propriu. Indiferent că are 8 clase sau nu știu câte facultăți făcute de obicei la fără frecvență.
Deci, care-și ratează munca, care-și ratează profesia să face politician? Și uite așa, politicienii decid cine să fie la Curtea Constituțională. Ce va fi și curtea asta Constituțională? Altă echipă de habarniști, care să pricep la toate și nu să pricep la nimic, care decid absolut totul, deși n-au dreptul să decide nimic. Și care se gândesc ei că ei știu cel mai bine cine trebuie să candideze în România și cine nu.
La fel ca în țările bananiere. Astea sunt instituțiile statului. Dar nu uitați, peste ele există instituțiile europene.
Parlamentul European și Comisia Europeană, care este și Guvernul Europei. Și de la un timp încoace, ăștia au început să decidă pentru noi. Ce va fi Parlamentul European? O echipă de 720 de parlamentari, care unii dintre ei sunt aleși după principiile pe care le-am enunțat deja și care reprezintă 27 de țări și vreo 450 milioane de locuitori, de europeini.
Zic ei, nu zic români, bulgari, germani, austrieci, francezi, olandești și așa mai departe. Nu, europeni. Toți suntem europeni acum.
Ăsta este principiul federalizării, care tinde să lichideze toate granițele și alea culturale, și alea tradiționale, și alea religioase și orice fel de granițe, astfel încât să ne uniformizăm cu toții și să ajungem noi undeva. Unde? Acolo unde există tinerețe fără bătrânețe și unde toate deciziile se iau la centru. Că așa e bine.
Să fie un guvern unic european, dacă ar putea să fie un guvern unic planetar, ar fi chiar minunat. Dar, până una alta, suntem prostiți cu ideea că totuși există un tătuc. Că totuși există un președinte, dom’le.
Și președintele ăla are cea mai mare legitimitate deoarece el este ales de milioane de oameni. Uite cum e cazul la noi, 5-6 milioane de oameni. Aleg președintele.
Și atunci toată lumea se gândește la el ca la un tătuc și se gândește că el dacă ține și serviciile astea în mână, atunci totul este în regulă și el va întrona libertatea și democrația și dreptatea, frate. O să facă președintele dreptate, deși n-are niciun fel de prerogative, dar mă rog. O să rezolve președintele să nu mai mărească TVAU, deși el nu e prim-ministru cu treaba asta să ocupa guvernul.
O să rezolve președintele să nu mai fie sărăcie, deși el nu administrează bani. Adică te doare capul. În fine, noi alegem președintele, care are prerogative executive destul de limitate. Și ce-am zis? Că noi alegem. Asta e doar așa o chestie. Noi n-am ales, de fapt, niciodată niciun președinte. S-a văzut. Când au ales oamenii președinte, l-au ales acum pe Georgescu, nu le ești. S-au anulat alegerile.
Deci dacă vreodată există vreun derapaj public, popular, și se prinde lumea și iese din matrice, iese din matrix, se prinde că i-ați mințit în toate deceniile astea, de 35 de ani i-ați păcălit, și i-ați mințit cu prostia asta, cu alesul președintelui, iată că s-au prins. Și odoron trău că au ales pe altcineva. Ce ne facem? Anulăm alegerile, că de-aia avem Cortea Constituțională, unde avem habarniști care n-au nicio treabă și decid tot, pentru că sunt numiți politici.
Dar dacă președintele nu-i ales, cine ne mai salvează fraților? A, știu, serviciile secrete. Pentru că ele vechează la bun umers, ele vechează să nu existe teroriști, ele vechează să fie totul bine, să nu se fure, să nu există imicțiuni din afară, dar vai, pe ăștia uneori îi decorează câte o țară străină. Oare de ce eu decor au oameni buni? Că România nu îi decorează, dar îi decorează Franța.
- O, Franța? Macron? Am auzit că Macron, cu Franța lui minunată, a fost dat afară de pe toate provinciile alea. Provincii, mă rog, colonii, care astăzi sunt țări africane. Și se derulează o revoluție a libertății și democrației africane și suveranității, mai curând.
Democrație e cam mult spus la africani. În fine. Se derulează pe acolo o revoluție de-asta și i-a scos pe francezi de peste tot. Și auzi ce s-au gândit francezii? Bă, Macron, în esență. Bă, hai, mă, că am găsit ceva. România, mă, că România are super resurse, mă. Hai, mă, că dacă ne-au dat ăștia afară de-n Africa, ne ducem în România și e bine, e totul în regulă. Lasă că exploatăm de acolo. În Ucraina e mai complicat, că s-au băgat americanii.
Și iarăși sunt cam supărați, dar ei sunt și acolo, nu vă faceți probleme. Și atunci, iacătă, stăpânim Parlamentul European, Comisia Europeană, prin astea stăpânim Parlamentele Românești, Parlamentul și Guvernul Românești, și Parlamentele și Guvernele altor țări. Și uite așa ne facem treaba.
Dacă poporul vreodată se trezește și mahmurit așa zice Stop așa că ne-a săraierit. Ce-i aici, jucăm alba neagra? Nu-l vrem pe ăsta, îl vrem pe ăsta altul. Anulăm alegerile și cu asta basta. Ce-i atâta aiureală și atâta brambureală? Cam asta este sistemul de putere din Europa, prieteni. Că vă place, că nu vă place. Știi ce? Important e democrație, frate.
E democrație. Și aici, Parlamentul European, dacă există vreodată vreunul, printre care sper că mă număr și eu de-ncând în când, care ridică niște probleme și spune Hopa, stați puțin că vreți să ne ardeți voi. Vreți să ne păcăliți Ia uite, asta, asta, asta. Și vreau să pun și eu o întrebare. Lasă mă, întrebarea nu o mai pune. Sau hai, pune și întrebarea dacă te încadrezi într-un minut. Dar vai, la întrebarea aia nu se răspunde niciodată.”
Răspunderea îi revine exclusiv deputatului care finanțează această activitate politică și de informare. Parlamentul European nu este responsabil pentru nicio eventuală utilizare a informațiilor conținute în prezentul document.
