Preşedintele Institutului Cultural Român, Liviu Jicman, afirmă, la început de mandat, că noua echipă de conducere a instituţiei îşi propune să ‘pună în lumina reflectoarelor’ creatorii, scriitorii, artiştii români, instituţiile de cultură.
‘Cu toate riscurile pe care mi le asum în primul rând eu, în calitate de ocupant al acestei funcţii, nu trebuie să ne concentrăm pe vizibilitatea în România, trebuie să acţionăm responsabil în raport cu banul public, să ne facem treaba respectând legea. Voi spune acest lucru de fiecare dată când am ocazia: nu-mi propun deloc să culeg lauri, să mă urc pe scene, să ofer premii de dragul de a fi eu cel care oferă premii. Cred că trebuie să punem în lumina reflectoarelor creatorii, scriitorii, artiştii români, instituţiile de cultură’, spune Jicman, într-un interviu acordat AGERPRES.
El vorbeşte şi despre continuarea acordării burselor dedicate tinerilor creatori, tinerilor artişti, ‘îmbunătăţite şi clarificate’ în ceea ce înseamnă regulamentul şi condiţiile de derulare.
Totodată, preşedintele ICR speră ca România să participe în acest an la tradiţionalul târg de carte de la Paris, ‘Salon du Livre’, redefinit acum într-un nou program – ‘Festival du Livre’.
AGERPRES: Conducerea ICR a adoptat recent Strategia de dezvoltare a instituţiei pentru perioada 2022-2026, un document programatic reunind linii directoare, teme transversale şi obiective structurale, axe pentru dezvoltare şi direcţii de acţiune. La ce se referă, mai concret, documentul?
Liviu Jicman: Strategia oferă un cadru general pentru dezvoltarea şi desfăşurarea activităţilor Institutului Cultural Român. Este un document pe care l-am propus Consiliului de conducere şi mulţumesc tuturor membrilor din Consiliu pentru că, după un proces de consultare pe care l-am avut în primul rând cu domniile lor, dar şi cu alţi specialişti, atât din Institutul Cultural Român, cât şi cu specialişti independenţi, am reuşit în scurt timp să adoptăm acest document, care oferă cadrul general pentru proiectele şi programele ICR. Cred că este nu doar obligatoriu legal – pentru că este o obligaţie legală în acest sens – dar şi foarte important ca planificare noastră, ca proiectele şi programele Institutului Cultural să urmărească un astfel de cadru general, astfel încât să ştim în ce direcţie mergem, să putem fi predictibili, să putem evalua paşii pe care i-am făcut în implementarea acestei strategii. Şi, nu mai puţin important, să putem să ne autoevaluăm şi să fim evaluaţi atât intermediar, an de an, cât şi la sfârşitul mandatului, în raport cu cee ce ne-am propus.
Documentul a fost adoptat pe 19 ianuarie, astfel că acum suntem într-un dialog cu Reprezentanţele noastre din străinătate şi cu structurile din Institutul Cultural Român. Sigur că pentru anul în curs, chiar dacă suntem în lucru cu programarea anuală, o astfel de strategie nu poate fi implementată de îndată, dar speranţa şi intenţia mea hotărâtă în acest sens sunt ca, începând cu anul viitor, de fapt cu planurile pe care Reprezentanţele noastre din străinătate le fac de anul acesta în perspectiva anului viitor, să putem urmări cât mai bine această strategie care este una, aş spune generoasă, dar, în acelaşi timp, nu-şi propune să îndeplinească în patru ani toate obiectivele pe care le-ar putea avea Institutul Cultural Român. Ne propunem nişte priorităţi pe care să le urmărim în anii ce vin.
AGERPRES: Care ar fi acele priorităţi şi cum veţi realiza obiectivele ambiţioase propuse, dat fiind că, aşa cum se menţionează în analiza curentă a situaţiei din Centrala şi Reprezentanţele ICR, bugetul de austeritate face ca alocarea pentru proiecte să fie una redusă, în contextul cheltuielilor administrative şi salariale obligatorii?
Liviu Jicman: Acţionăm pe mai multe linii şi direcţii de acţiune, aşa cum prevede şi Strategia. Voi menţiona doar câteva dintre acestea. Sigur că vă invit şi invit cititorii şi acultătorii dumneavoastră să descopere documentul pe site-ul Institutului Cultural Român. Îi invit şi pe partenerii noştri să studieze acest document, pentru a înţelege mai bine ce ne propunem şi unde putem găsi linii de întâlnire. Ne propunem să acţionăm pe mai multe paliere, atât la nivel instituţional, pentru că sunt câteva provocări importante cu care ne confruntăm, cât şi în ceea ce înseamnă partea programatică, atât în ceea ce înseamnă acţiuni derulate şi organizate direct de Institutul Cultural Român sau de Institut împreună cu misiunile din străinătate, cu ambasadele şi consulatele României de exemplu, dar şi în legătură cu operatorii culturali pe care-i avem drept parteneri.
În plan instituţional acţionăm în câteva direcţii şi am parcurs deja nişte paşi, am parcurs o reorganizare a instituţiei odată cu adoptarea acestei Strategii, astfel încât să avem instrumentele necesare pentru implementarea ei, să avem structurile care să fie potrivite pentru implementarea acestei strategii, şi, îndrăznesc să spun, totodată să facem ca structura organizatorică a ICR să fie una mai suplă şi concentrată de direcţiile, de structurile de specialitate, de proiecte şi chiar să diminuăm numărul funcţiilor de conducere acolo unde acestea nu erau cu totul şi cu totul absolut necesare.
Pe de altă parte, sigur că – împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, cu Ministerul Culturii şi cu Comisiile reunite (de Cultură – n.r.) din Senat, care urmăresc activitatea ICR şi sunt în măsură să o evalueze, dar care avizează şi propunerile pentru funcţiile de conducere la nivelul Reprezentanţelor ICR din străinătate – avem această prioritate instituţională, pentru că, în momentul de faţă sunt foarte multe posturi vacante, sau care au rămas vacante în reţeaua Institutului Cultural Român şi majoritatea dintre ele erau în această situaţie la momentul la care eu am preluat acest mandat, iar restul urmau să termine mandatele sau misiunile în perioada următoare. Prin urmare, este absolut necesar să avem o structură funcţională în străinătate şi sper ca în cursul acestui an să putem completa aceste locuri rămase libere.
Bugetul de anul acesta nu este deloc unul generos, aş spune că este mai degrabă un buget de criză, plecând de la situaţia pandemică din ultimii ani şi plecând de la o execuţie bugetară slabă, dar sper ca anul ăsta, împreună cu colegii mei – am făcut apel la colegii de aici, din Centrala Institutului Cultural Român, cât şi la colegii din Reprezentanţele din străinătate – să urmărim să încercăm să avem o cât mai bună planificare, astfel încât să putem îmbunătăţi şi execuţia bugetară şi să putem solicita pe proiecte importante, pe priorităţi importante, bani pe care să-i folosim cu folos demonstrând că îi şi folosim cu folos.
Orice strategie presupune nişte priorităţi, presupune accent pe anumite acţiuni şi cred că este important să favorizăm proiecte mari, proiecte de anvergură şi reprezentative pentru cultura noastră, dar şi prin care România are de transmis un mesaj în străinătate. În acelaşi timp, în condiţii de austeritate este destul de greu să faci aceste prioritizări, însă am speranţa ca, într-un dialog cu partenerii noştri şi mai ales cu colegii noştri din Institutul Cultural Român şi din Reprezentanţe, să putem, chiar şi anul ăsta, chiar şi în aceste condiţii, să avem câteva proiecte importante.
Strategia, fiind un document cadru, nu îşi propune să răspundă la toate întrebările în primul an, ci tocmai pe baza acestui document, ne propunem să avem în vedere, an de an, câteva puncte de care să ne apropiem în implementarea ei.
Dacă am vorbit foarte pe scurt de aspectele instituţionale, de provocările şi problemele de aici din Centrala ICR, de probleme administrative, identificate din păcate deja de Curtea de Conturi….inclusiv în relaţia cu angajaţii. Şi trebuie să fac o foarte mică paranteză şi să spun că… Regret foarte mult situaţia în care ne găsim în prezent şi pe care am găsit-o aici, de a fi într-un conflict juridic cu angajaţii, cu proprii noştri angajaţi.
AGERPRES: Cum veţi rezolva această problemă?
Liviu Jicman: E o întrebare foarte grea, pentru că o problemă deja declanşată sau creată anterior este greu de gestionat în momentul în care ea a ajuns în instanţă. Institutul Cultural Român este obligat să continue demersurile care au fost anterior demarate şi cred, cum spuneam, că este regretabil că soluţia aleasă a fost aceasta a căii justiţiei în relaţia cu proprii noştri angajaţi. Nu pot decât să îmi doresc ca aceste procese să se încheie cât mai curând şi, pe de altă parte, nu pot decât să îmi doresc ca pentru fiecare om şi coleg al meu din Institutul Cultural Român lucrurile să fie mult mai clare, astfel încât să nu existe incertitudinea zilei de mâine, să nu existe neclarităţi în legătură cu veniturile salariale, să ne bazăm pe lege şi să rezolvăm lucrurile pe cale amiabilă şi, de preferat, nu pe calea instanţei. Sper ca această problemă să se rezolve cât mai curând, dar acest aspect nu ţine exclusiv de mine.
Pe de altă parte, cred că o mai bună gestiune a organizării interne şi administrative va putea fi baza unei comunicări în cadrul Institutului Cultural Român mult mai eficiente, să funcţionăm în mult mai mare măsură ca o echipă şi cred că acest lucru se va simţi şi în activitatea noastră. Este important ca activităţile ICR, care sunt, de altfel, multe şi importante şi direcţiile de acţiune sunt de asemenea numeroase, să se desfăşoare cu o mai bună colaborare între diversele departamente sau persoane care gestionează proiecte. Mă gândesc, de exemplu, că este important ca activităţile şi proiectele noastre susţinute de Reprezentanţele din străinătate să fie în corelare cu produsele culturale pe care ICR le oferă publicului, de exemplu, cu rezultatele Centrului Naţional al Cărţii, unde avem diverse programe, atât programe de traduceri şi publicaţii, cât şi produse ale Editurii ICR, care este important să fie promovate în plan internaţional. De asemenea, este important ca, atunci când avem diverse parteneriate cu manifestări care se întâmplă în România şi care au o vizibilitate internaţională, acestea să fie susţinute prin Reprezentanţele noastre din străinătate şi parteneriatul să nu se limiteze la relaţia pe care organizatorul respectiv o are cu Centrala ICR. Şi exemplele pot continua în acest sens.
AGERPRES: Vorbeaţi de posturi, de angajaţi şi, din câte ştim, o treime din posturi sunt încă neocupate, nu a mai existat niciun concurs finalizat de angajare în ICR în ultimii cinci ani. Cum veţi asigura transparenţa? Veţi face concursuri?
Liviu Jicman: Aşa este. E una dintre problemele pe care le-am descoperit aici şi cred că este regretabil că s-a întâmplat aşa. Cred că transparenţa este foarte importantă şi nu doar transparenţa de dragul transparenţei. Cred că în felul acesta, prin concursuri deschise, putem asigura o selecţie şi o creştere a nivelului de competenţă din Institutul Cultural Român şi, de ce nu, trebuie să spun lucrul acesta, inclusiv o mobilizare a personalului deja angajat care înţelege că atunci când se completează echipa, această completare se face pe bază de competenţe.
Din păcate, într-adevăr, nu au mai existat concursuri în ultimii cinci ani. Din păcate, ne confruntăm cu această lipsă acută de personal, mai mult de o treime din posturi vacante, dar şi această problemă va trebui abordată treptat, pentru că, pe de o parte, neavând limpezită această problemă a salariilor din Institutul Cultural Român, este destul dificil să lansăm concursuri fără să ştim care este încadrarea corectă a unui angajat şi, cum le-am spus şi colegilor, este neplăcut să scoatem un post la concurs şi câştigătorul concursului să afle că este angajat pe un salariu, dar că a doua zi poate Institutul Cultural Român îl va da în judecată pentru recuperarea unei părţi din salariu pe care tot ICR i l-a oferit cu o zi înainte.
AGERPRES: Nu poate nimeni rezolva problema asta la nivel de Guvern, Parlament?
Liviu Jicman: Cred că ţine în primul rând de noi şi, dacă respectăm paşii pe care i-am primit inclusiv în scris de la organele de control, de la auditul Curţii de Conturi, vom putea ieşi din această situaţie. Pe de altă parte, plecând de la execuţia bugetară, anvelopa salarială, ca să folosesc o expresie care deja a devenit clasică, este una limitată şi porneşte de la execuţia anului trecut. Prin urmare, astăzi nu am putea scoate la concurs toate posturile vacante din ICR, pentru că nu am avea buget în acest sens şi încă suntem nevoiţi să intervenim de urgenţă pe anumite posturi absolut sensibile, prin faptul că sunt ocupate de un singur om, fără de care activitatea curentă a ICR nu ar putea fi derulată.
AGERPRES: La ICR Praga, Beijing?
Liviu Jicman: Exact. Sunt câteva dintre reprezentanţele noastre care suferă. La Beijing, după câţiva ani buni, în care, din păcate, sediul de acolo a fost încuiat, cum se întâmplă şi acum, trebuie să spunem lucrurilor pe nume, sper ca situaţia să se deblocheze. Sunt deja două persoane care au finalizat pregătirea pentru a pleca la post, dar aici ţine şi de relaţia bilaterală şi de partea chineză pentru a parcurge mai repede paşii de acreditare a lor pe spaţiul respectiv. Intenţionez, în cel mai scurt timp, să propun şi pe cineva pentru o funcţie de conducere la nivelul acestei reprezentanţe. Sună nu foarte ambiţios, dar deja e un pas înainte să descuiem uşa care stă încuiată de câţiva ani.
Mai sunt câteva reprezentanţe care funcţionează într-un singur angajat – Praga, Varşovia – şi aici speră ca lucrurile să se reglementeze în cel mai scurt timp. Mă feresc să dau termene, dar cu siguranţă în cursul acestui an, sper eu ca în prima jumătate a acestui an, lucrurile să meargă mai bine. La Praga este o situaţie care trebuie reglementată şi la nivel bilateral, în legătură cu acreditarea persoanelor aflate acolo, dar suntem într-un dialog cu Ministerul de Externe şi cu ambasada noastră de la Praga şi sper să putem face paşi înainte şi în această privinţă.
AGERPRES: În ultimul exerciţiu bugetar, Reprezentanţele ICR din străinătate nu au primit aprobare formală pentru planurile anuale, fapt ce a generat o lipsă de predictibilitate, iar multe dintre proiectele derulate de structurile din Centrala ICR în 2021 nu au fost iniţial incluse în programarea anuală. Înţeleg că veţi reglementa şi această situaţie. Cum o veţi remedia?
Liviu Jicman: Nu e o măsură spectaculoasă cea pe care o propun. Sunt lucruri simple, sunt lucruri care privesc funcţionarea ICR, aşa cum este prevăzută în lege. Pe scurt, am transmis colegilor din reprezentanţe o cotă, un buget alocat pentru fiecare dintre acestea. Sunt conştient că i-am nemulţumit sau că aşteptările lor pe proiectele pe care deja le aveau pregătite pentru anul în curs erau mult mai mari, dar, de asemenea, le-am explicat că, deocamdată, acesta este nivelul de buget pe care îl avem şi că, dacă vom reuşi să-l gestionăm cu înţelepciune şi responsabilitate, sperăm şi vom face toate demersurile ca la rectificarea bugetară să putem primi o suplimentare. Au existat astfel de discuţii, inclusiv atunci când, la nivelul Parlamentului, s-a discutat bugetul şi s-a aprobat bugetul de stat pentru anul în curs. Sper să putem să le concretizăm la rectificare, asta depinde şi de condiţiile generale ale economiei româneşti, dar depinde şi de cum ne facem noi treaba aici, în interior. Deci, chiar dacă bugetele sunt mici, cred că este un pas înainte să existe această minimă predictibilitate să poată fi angajate discuţii cu parteneri importanţi pe plan local. Şi, chiar dacă ne vom concentra poate pe câteva acţiuni, acestea să fie reprezentative.
Pe de altă parte, sau în continuare, paşii sunt prevăzuţi în lege. Odată ce reprezentanţele din străinătate ne transmit aceste planuri anuale – trebuie să spun că au făcut acest lucru, suntem acum în procesul de centralizare a informaţiilor – vom convoca o şedinţă a Consiliului de conducere. Chiar dacă ne-am întrunit acum o lună şi chiar dacă acest for se întruneşte în şedinţe ordinare de două ori pe an, vreau să facem la scurtă vreme o nouă şedinţă dedicată exclusiv discutării proiectelor şi programelor pe care ICR, prin Reprezentanţele sale şi nu numai, le propune, să validăm aceste proiecte de principiu, urmând ca apoi să urmărim, prin comitetul director şi cu ajutorul colegilor noştri, implementarea lor şi stabilirea detaliilor de buget, de parteneri, de invitaţi pentru fiecare proiect.
AGERPRES: Printre direcţiile din Strategie se numără şi promovarea la nivel internaţional a creativităţii româneşti, cu privire amplă asupra patrimoniului cultural şi asupra creaţiei contemporane – abordată incluziv. Ce înseamnă abordare incluzivă?
Liviu Jicman: Înseamnă mai multe lucruri. În primul rând, ICR trebuie să fie o poartă deschisă pentru toate domeniile artistice şi pentru toate domeniile creativităţii în general. Pe de altă parte, această poartă deschisă, îndrăznesc eu să spun, nu trebuie să privească separat fiecare domeniu artistic, ci ar fi de dorit să încurajăm transdisciplinaritatea, să încurajăm proiecte care abordează mai multe domenii artistice, să încurajăm de asemenea, prezenţele româneşti în colaborare şi în parteneriat cu parteneri internaţionali, europeni şi din alte spaţii şi cred că este una dintre direcţiile spre care ar trebui să ne îndreptăm.
Este important ca reprezentanţele noastre să nu fie doar organizatoare ale unor evenimente, ci să fie facilitatori ai dialogului între artişti, creatori din România, între operatori culturali din România şi parteneri locali. Chiar dacă această activitate poate că nu se bucură de vizibilitatea comparabilă cu organizarea unui eveniment sub siglă proprie, cred că este foarte important să facilităm întâlnirea dintre un scriitor român şi o editură străină, să facilităm parteneriatul dintre o instituţie de cultură din România şi o altă instituţie similară din ţara gazdă, astfel încât împreună să găsească proiecte culturale, să dezvolte reţele cu care să acceseze poate alte fonduri la nivel european, sau să dezvolte, pur şi simplu, proiecte de colaborare.
AGERPRES: Pentru mass-media locale din ţările respective cum veţi acţiona pentru a face mai atractive acţiunile Reprezentanţelor ICR?
Liviu Jicman: Trebuie să găsim, iarăşi, în parteneriat cu colegii noştri din străinătate, cele mai bune răspunsuri la această problemă. Cu toate riscurile, pe care mi le asum în primul rând eu, în calitate de ocupant al acestei funcţii, nu trebuie să ne concentrăm pe vizibilitatea în România, trebuie să acţionăm responsabil în raport cu banul public, să ne facem treaba respectând legea. Voi spune acest lucru de fiecare dată când am ocazia: nu-mi propun deloc să culeg lauri, să mă urc pe scene, să ofer premii de dragul de a fi eu cel care oferă premii. Cred că trebuie să punem în lumina reflectoarelor creatorii, scriitorii, artiştii români, instituţiile de cultură. Pe de altă parte, media locale trebuie să fie un partener şi trebuie să găsim care sunt cele mai bune canale de promovare în acest sens. Asta depinde şi de relaţia pe care Reprezentanţele noastre în străinătate o au cu media locale, dar depinde şi de programul nostru cultural pe care îl propunem. Depinde cât de conectaţi suntem la mediul local.
E foarte important, cred eu, să susţinem prezenţe româneşti în context relevant internaţional şi atunci ele se vor bucura şi de o reflectare pe măsură. Simplificând discuţia sau lăsând puţin la o parte Strategia, care este un document – îmi place să cred, foarte serios şi care abordează mai multe paliere ale discuţiei – aş spune că, pe de o parte, atunci când ne asumăm rolul de organizator, când avem de transmis un mesaj, când, împreună cu instituţiile României, stabilim nişte priorităţi… Iată, anul acesta suntem în discuţie permanentă cu ambasada noastră de la Washington şi ICR New York pregăteşte o serie de acţiuni dedicate Parteneriatului Strategic dintre România şi Statele Unite. Tot anul acesta, ICR Berlin, dar şi Goethe Institut, cu care am avut aici discuţii şi Ambasada Germaniei la Bucureşti şi, desigur, Ambasada noastră la Berlin pregătesc manifestări în contextul împlinirii a 30 de ani de la semnarea Tratatului bilateral de prietenie dintre România şi Germania. Sau când pur şi simplu dorim să transmitem un mesaj care este important pentru noi, pentru România, pentru partenerii noştri europeni, atunci ne putem concentra pe proiecte pe care le organizăm noi. În rest, atunci când este vorba, în principal, de promovarea culturală a iniţiativelor şi produselor româneşti, cred că este foarte important să susţinem prezenţe în mediu relevant local, în festivaluri internaţionale, în târguri internaţionale de artă sau în târguri de carte, în contexte în care selecţia este făcută de jurii independente şi se bazează pe valoarea recunoscută a creatorilor români.
AGERPRES: Vorbeaţi de Centrul Naţional al Cărţii, altădată un departament fanion al ICR. Ce domenii vor fi cu precădere vizate în alegerea spre publicare a lucrărilor propuse de către Editura ICR? Mai există Editura ICR?
Liviu Jicman: Există Editura ICR şi are deja pregătit un plan editorial pentru anul în curs. Îmi doresc să putem profita de expertiza oamenilor din Centrul Naţional al Cărţii, sunt acolo profesionişti cu o foarte bună reputaţie şi cu o foarte bună experienţă în cadrul Institutului Cultural Român. Trebuie să spunem că acesta este un departament care a existat încă de la înfiinţarea ICR sau chiar înainte de acest lucru, de pe vremea Fundaţiei Culturale Române.
Cred că programele de traduceri sunt esenţiale şi ele au fost foarte bine gândite chiar din timpul preşedinţiei domnului Patapievici (Horia-Roman Patapievici, preşedinte al ICR în perioada 2005 – 2012 – nr.r.), atunci când acest program de finanţare transparent a fost adresat editurilor din străinătate. Şi cred că este important că edituri din străinătate propun scriitori români ca să-i publice acolo. Deja acest cadru presupune o certitudine privind difuzarea pe plan local, pentru că dacă noi vom încerca de aici, din România, să intrăm pe piaţa distribuţiei locale, şansele noastre sunt foarte mici, dacă nu inexistente.
Pe de altă parte, Editura ICR are o activitate importantă. Ceea ce îmi doresc este ca împreună, sau după publicarea titlurilor deja angajate anterior, care sunt propuneri foarte relevante, să ne concentrăm atunci când stabilim planul editorial pe publicaţii care vor fi, cum spuneam mai devreme, în legătură, sau care măcar pot fi puse în legătură cu activităţile noastre din anul respectiv, adică anul editorial al Editurii ICR să fie corelat cu priorităţile din anul respectiv şi lansările de carte pe care le avem să poată să fie incluse în agenda Reprezentanţelor noastre din străinătate şi în agenda noastră în general.
Am o foarte bună colaborare cu doamna Simona Sora, actualul director al Centrului Naţional al Cărţii, şi cred că este important să menţinem şi să dezvoltăm prezenţa românească la târgurile de carte şi să îmbunătăţim inclusiv parteneriatul pe care îl avem cu organizatorii acestor mari evenimente.
AGERPRES: Mi-aţi dat un nume, este o certitudine. Ce noutăţi aduce Strategia, pe de altă parte, în domeniul promovării limbii române în comunităţile de români din afara ţării şi din diaspora?
Liviu Jicman: Am abordat în Strategie această problematică, într-o axă intitulată ‘Limba română, multilingvism şi pluriculturalitate’, pentru că încercăm, de asemenea, să dezvoltăm perspectiva. ICR, prin cursurile pe care le organizează, se adresează în primul rând străinilor care doresc să înveţe limba română. Organizăm astfel de cursuri prin reprezentanţele noastre din străinătate, în plan local, pentru cei care doresc să înveţe limba română. Organizăm aici, la Bucureşti, cursuri de limbă română pentru cei care doresc să o înveţe limba română ca limbă străină. Dar există, şi nu putem decât să ne dorim să dezvoltăm, şi această latură de promovare a limbii române în comunităţile româneşti din străinătate, fie ca e vorba de comunităţile româneşti istorice – aici am acţionat cu precădere – sau de comunităţi româneşti din diaspora, dar aici colaborând şi fără a ne suprapune cu ceea ce face Institutul Limbii Române, care organizează în parteneriat şi pe baza acordurilor cu statele gazdă cursuri de limba română incluse în programa şcolară, acolo unde comunităţile româneşti sunt unele importante.
Pe de altă parte, promovarea limbii este un element definitoriu pentru orice ţară. Fiecare institut cultural european – şi aici, la Bucureşti – organizează astfel de cursuri de limba română. Şi cred că trebuie să înţelegem şi noi că limba română este un element definitoriu pentru cultura noastră şi pe care suntem obligaţi să-l promovăm.Voi transmite de fiecare dată colegilor mei din străinătate că este esenţial să generalizăm cursurile de limba română în toate reprezentanţele şi nu voi accepta argumentul că există interes mai mare sau mai mic pentru aceste cursuri. Este un efort care, chiar dacă nu beneficiază de vizibilitatea unui proiect, eveniment cultural, pe care trebuie să-l facem şi să găsim acest auditoriu. Dacă nu sunt suficient de multe persoane interesate, să facem un efort de promovare mai mare a acestor cursuri. Pe de altă parte, este foarte important să menţinem acreditarea pe care cursurile de limbă română o au, iar cursurile pe care le organizăm să aibă un format unitar, indiferent că se întâmplă la Istanbul sau la New York, la Londra sau la Madrid. Şi beneficiarul diplomei la sfârşitul unui astfel de curs să se bucure de acelaşi nivel de expertiză în limba română.
Pandemia n-a fost un factor care să ne ajute în acest context, dar, iată, avem toate semnalele că anul acesta să sperăm că lucrurile vor reintra în normal în mare măsură. Şi în multe locuri deja au reintrat în normal. Aşa că mă aştept să folosim experienţa trecută, să reluăm cursurile fizic, iar acolo unde există cerere, formula de cursuri online să fie una complementară, dar respectând, cum spuneam, nivelul de pregătire pe care ni-l asumăm atunci când cineva se înscrie la acest curs.
Continuând şi încercând să răspund întrebării dumneavoastră, pe lângă aceste cursuri adresate străinilor, există diverse programe care pot fi dezvoltate pornind de la prezentarea limbii române, în colaborare şi în parteneriat cu alte ţări, instituţii similare. Până la urmă, trăim într-o lume în care acest avantaj al multilingvismului sau al plurilingvismului este unul important pentru orice om, mai ales pentru tânăra generaţie, pentru copii, pentru cei mai tineri.
Cred că a cunoaşte o limbă străină este un lucru esenţial. De fapt, a cunoaşte mai multe limbi străine este un lucru esenţial într-o lume globalizată şi cred că trebuie să transmitem acest mesaj de încurajare atât pentru români, indiferent că ei trăiesc în ţară sau în străinătate, cât şi pentru străini, că limba română poate fi un atu chiar şi în străinătate, având în vedere comunitatea foarte importantă de români care există, de exemplu, în Europa, în Diasporă.
AGERPRES: Vorbeaţi de copii. Vă propuneţi să implicaţi copii şi adolescenţi în proiectele dezvoltate de ICR, să susţineţi tinerii. Cum veţi realiza acest obiectiv?
Liviu Jicman: Putem acţiona în mai multe privinţe. Atunci când promovăm cultura noastră, ne uităm în general spre produsele cele mai valoroase, indiferent că e vorba de muzică, literatură, teatru. Fără a ne putea concentra primordial pe această perspectivă, cred că e important să promovăm şi ofertă culturală pentru copii, pentru că e o reţetă care ne poate asigura un public fidel de la vârste timpurii. Inclusiv oferta noastră de carte trebuie să includă şi astfel de titluri, oferta noastră de evenimente culturale trebuie să aibă câteva repere – programe, proiecte – adresate copiilor. Acest lucru l-am făcut prea puţin până acum.
Revenind la tineri, sau mergând spre zona tinerilor, ICR are diverse programe, de exemplu, de burse dedicate tinerilor creatori, tinerilor artişti. Şi aici trebuie să facem o evaluare a programelor deja existente şi să vedem cum putem să le îmbunătăţim. Pentru că sunt programe lansate cu mulţi ani în urmă, inclusiv partenerii din plan local care oferă diverse rezidenţe ne-au semnalat că protocoalele existente ar trebui actualizate şi reluate. Săptămâna trecută discutam la Parlament, atunci când a avut loc audierea directorului de la reprezentanţa noastră de la Roma, despre programul de burse, care, în dialog cu Ministerul Educaţiei, ar putea suferi unele îmbunătăţiri. Şi celelalte programe de burse, derulate de data aceasta chiar de ICR, de la primul pas, până la final, de la selecţie, până la derularea bursei respective, trebuie să fie continuate, dar îmbunătăţite şi clarificate în ceea ce înseamnă regulamentul şi condiţiile de derulare şi, foarte important, trebuie să vedem cum corelăm rezultatele acestor programe, cum integrăm bursierii noştri sau pe cei care au beneficiat de un astfel de program în viitoarele activităţi ale ICR.
Simt că este nevoie de o acţiune de unificare a produselor sau rezultatelor muncii noastre pe diverse planuri în ICR, iar acesta al burselor este unul dintre ele. Cred că e important să urmărim parcursul unui bursier din cadrul unui program derulat de ICR, să constatăm dacă această activitate a avut un rezultat, dacă ea poate trebuie îmbunătăţită, sau programul trebuie îmbunătăţit în vreun fel, dacă a avut un rezultat, cu atât mai bine, să rămânem în contact cu beneficiarul respectiv şi să nu-l pierdem în sensul de partener şi colaborator al nostru.
AGERPRES: Vă întreb, cum întreb pe fiecare intervievat al meu, există o întrebare pe care v-aţi fi dorit să v-o pun?
Liviu Jicman: Cred că aş avea foarte multe alte lucruri de povestit, dar sper să avem ocazia anul acesta să mai avem întâlniri. Aş menţiona, poate, câteva din reperele pe care le avem în vedere în acest an, atât ca locaţii, dar mai ales ca proiecte. Suntem în discuţii avansate şi sper ca nu doar în contextul preşedinţiei franceze la Uniunea Europeană, pe lângă multe evenimente importante pe care le avem programate la ICR Paris, să fim, din nou, parte la un program nou definit, ‘Festival du Livre’. Târgul de carte tradiţional de la Paris se redefineşte, ‘Salon du Livre’ nu va mai exista în forma anterioară şi va exista acest nou program, la care nu vor mai fi toate ţările invitate, dar cu demersurile făcute de colegii de la ICR Paris şi cu sprijinul Ambasadei şi, mai ales, cu sprijinul domnului ambasador Luca Niculescu, avem toate semnalele că România va putea avea o prezenţă în acest nou format.
De asemenea, mă gândesc cu speranţă la Premiul Europa în domeniul literaturii, care va avea rezultatele în prima parte a anului, mă gândesc la prioritatea noastră, care este reprezentată de Republica Moldova şi activitatea ICR Chişinău pe care ne vom concentra şi anul acesta. Mă gândesc, chiar dacă nu avem acum în buget, dar sper să putem obţine un sprijin important la rectificarea bugetară, astfel încât să fim unul dintre organizatori la Reuniunea teatrelor, care va avea loc în toamna acestui an. Mă gândesc la Bienala de la Veneţia, la care, pe lângă Pavilionul României şi proiectul selectat să ne reprezinte anul acesta în parteneriat cu Ministerul Culturii şi cu Ministerul Afacerilor Externe, suntem în dialog şi vom avea o prezenţă, îmi permit să anticipez şi să spun că vom avea o prezenţă românească în Pavilionul Central, un artist extraordinar, Alexandra Pirici, pe care încercăm să îl susţinem, cu resursele noastre limitate în acest an. Sunt doar câteva lucruri pe care le am acum în minte pe termen foarte scurt.
