Acordându-i-se, în mod tradiţional, o importanţă secundară, alimentaţia joacă, în realitate, un rol cheie în reducerea factorilor de risc şi în prevenţia cancerului, în răspunsul la tratament, în prevenirea recidivei şi pentru promovarea calităţii vieţii în cadrul populaţiei tot mai mari de supravieţuitori ai afecţiunilor oncologice, spune nutriţionistul Adina Rusu.
Adina Rusu a declarat pentru AGERPRES că nutriţia a fost asociată de mult timp cu afecţiunile oncologice, studiile arătând potenţialul alimentelor de a acţiona până la nivelul genelor şi al comunicării intercelulare. Însă, observaţiile recente referitoare la implicarea florei intestinale în răspunsul la imunoterapie au deschis un nou drum către cercetarea rolului nutriţiei în tratamentul cancerului.
‘Carcinogeneza, adică transformarea unei celule normale într-una canceroasă în urma mai multor mutaţii, poate să fie influenţată de alimentaţie prin mai multe mecanisme de acţiune. Astfel, pe de o parte, constituenţii alimentari pot avea efecte directe asupra răspunsului imunitar şi asupra inflamaţiei, în timp ce excesul de grăsime corporală, atunci când există, acţionează indirect, prin hormonii care influenţează apariţia şi progresul cancerului’, afirmă Adina Rusu, nutriţionist-dietetician.
Potrivit acesteia, riscul de cancer devine tot mai mare pe măsură ce îmbătrânim, una dintre principalele cauze fiind creşterea producţiei, în organism, de specii de oxigen reactive, de radicali liberi.
‘Aceşti compuşi pot afecta celulele la nivel de ADN, ARN şi la nivel proteic şi pot conlucra cu inflamaţia cronică pentru a creşte riscul de cancer. Nu mai este un secret însă că modul în care ne alimentăm şi grija pe care o acordăm organismului nostru influenţează viteza cu care îmbătrânim’, a explicat nutriţionistul.
În funcţie de stilul de viaţă adoptat există diferenţe individuale referitoare la viteza cu care avansează îmbătrânirea fiziologică la nivel celular.
‘Pe lângă îmbătrânire, producţia de specii reactive de oxigen din organism este accelerată şi de obezitate şi de stilul de viaţă sedentar. Excesul ponderal, atât prin acţiunea ţesutului adipos, cât şi prin flora intestinală specifică, poate stimula creşterea sistemică a inflamaţiei şi poate accelera procesul carcinogenezei’, mai spune Adina Rusu.
În opinia specialistului, creşterea, în ultimele decenii, a incidenţei cancerelor corelate cu excesul ponderal subliniază importanţa obezităţii ca prioritate de sănătate publică în lupta împotriva cancerului.
Conform statisticilor, la nivel mondial, procentul total de cancere atribuibile obezităţii este de 11,9%, în cazul bărbaţilor, şi de 13,1%, în cazul femeilor. Mai mult, excesul ponderal este asociat cu un risc crescut pentru 13 tipuri diferite de cancer, inclusiv cancer endometrial, esofagian, renal, adenocarcinom pancreatic, carcinom hepatocelular, cancer gastric, meningiom, mielom multiplu, cancer colorectal, cancer de sân la femeile aflate în postmenopauză, cancer ovarian, cancer de vezică biliară şi cancer tiroidian.
‘Atunci când inflamaţia cronică este prezentă în asociere cu obezitatea şi cu alte afecţiuni cronice, acţionează mai departe ca stimul pentru creşterea stresului oxidativ şi a mutagenezei. În acest sens, obezitatea stabileşte atât un micro mediu la nivelul ţesutului adipos, cât şi un mediu sistemic endocrin, la nivelul întregului organism, ce favorizează atât iniţierea, cât şi progresia tumorilor’, arată Adina Rusu.
Se estimează, susţine aceasta, că 30 – 40% dintre cancere ar putea fi evitate prin alimentaţie şi modificarea stilului de viaţă. Astfel, pe lângă menţinerea unei greutăţi corporale normale, diversitatea alimentară şi consistenţa unui stil de viaţă sănătos sunt foarte importante pentru prevenţia afecţiunilor oncologice.
‘Este important să încercăm să avem o alimentaţie cât mai sănătoasă în cea mai mare parte a timpului, să evităm alimentele procesate, precum şi excesul de zahăr, de grăsimi şi de sare. Mai mult, prevenţia cancerului prin alimentaţie ar trebui să înceapă din primii ani de viaţă şi ar trebui să fie transmisă de la o generaţie la alta, întrucât alimentaţia părinţilor influenţează, pe termen lung, obiceiurile alimentare ale copiilor’, spune nutriţionistul-dietetician.
Ea precizează că studiile epidemiologice au evidenţiat o relaţie inversă între consumul alimentelor de origine vegetală şi incidenţa cancerului.
‘Cercetările realizate până în prezent au arătat că un consum zilnic de 400 – 600 grame de fructe şi legume este asociat cu o incidenţă scăzută pentru multe dintre formele comune de cancer. Alimentele de origine vegetală conţin fitonutrienţi, compuşi bioactivi care au abilitatea de a interacţiona cu organismul uman, având efecte benefice asupra sănătăţii. Nu doar fructele şi legumele conţin fitonutrienţi, ci şi nucile, seminţele şi chiar plantele aromatice şi condimentele. Au fost identificaţi peste 10.000 de fitonutrienţi, dar, cu siguranţă, foarte mulţi sunt încă necunoscuţi. Efectele anticancerigene ale acestor compuşi au fost atribuite, în cea mai mare parte, activităţii lor antioxidante. Foarte important este şi faptul că aceşti fitonutrienţi au rol nu doar în prevenţia cancerului, ci şi ca adjuvant în terapie. Astfel, unii compuşi, cum ar fi resveratrolul (din struguri), sulforafanul (din varză, broccoli, conopidă), curcumina (din turmeric), quercitina (din mere şi ceapa roşie) şi genisteina (din soia) pot potenţa acţiunea tratamentelor chimioterapeutice utilizate în cancer’, a menţionat Adina Rusu.
Pe lângă această acţiune directă a constituenţilor alimentari, dieta zilnică poate acţiona şi indirect, prin influenţa asupra microbiotei intestinale şi sănătăţii mucoasei intestinale.
‘Constituenţii alimentari pot influenţa indirect inflamaţia prin efectele lor benefice sau negative asupra microbiotei intestinale şi sănătăţii mucoasei intestinale. Anumite alimente, ca de exemplu, zmeura, perele, fasolea verde, seminţele de chia, lintea sau fasolea neagră, sunt, în mod special, importante pentru efectul lor benefic asupra microbiotei intestinale. Şi alimentele fermentate, cum ar fi iaurtul, chefirul sau murăturile, conţin bacterii vii, probiotice, care pot ajuta microbiota intestinală. În concluzie, pe lângă menţinerea unei greutăţi corporale normale şi evitarea alimentelor procesate, includerea în meniu a surselor de probiotice, precum şi unei varietăţi cât mai mari de alimente de origine vegetală ar putea constitui atât o armă extrem de puternică în calea afecţiunilor oncologice, cât şi un aliat important în tratamentul acestora’, a conchis nutriţionistul.
