„O sanctiune disciplinara exceptionala data de CSM judecatorilor Ioan Fundatureanu și Costin Andrei Stancu, de la Curtea de Apel Pitesti. Un precedent judiciar revolutionar, care a reinviat din pacate propaganta #rezist din Justitie. Este vorba de ce doi judecatori care s-au simtit ofensati de catre avocatii apararii, care si-au umflat muschii si au dat din pix inchisoare cu executare fostului ministru de Finante Daniel Chitoiu, in apel. Cu o motivare ajuridica, apocaliptica, cum ca trebuie agravata pedeapsa de la fond si trebuie bagat la inchisoare inculpatul pentru ca avocatii lui si-au permis luxul sa faca cereri de recuzare si sa sesizeze Inspectia Judiciara. O ofensa de neiertat, care a deranjat auditiv, la orgoliu”, scrie, pe luju.ro, jurnalistul de investigaţii, Răzvan Savaliuc.
„Acum cei doi judecatori (unul sanctionat cu retrogradarea din functie, celalalt cu reducerea idemnizatiei lunare cu 10%) incearca sa stoarca compasiune prin iesiri publice in care se prezinta victime ale sistemului, ale faptului ca au „indraznit” sa condamne un politician. Iar mizerabila propaganda #rezist le-a decernat deja medalia de Eroi ai Justitiei Clasa I pentru martiriu in lupta cu politicienii cei rai.
Pentru un plus de emotie unul dintre cei doi sanctionati si-a anuntat public demisia din Colegiul de Conducere a Curtii, cerand sa fie mutat de la penal, la civil, pentru ca ar fi inteles din pedeapsa ce i-a fost aplicata, zice el, ca nu mai are voie sa condamne politicieni.
Cu parere de rau pentru cei doi, nu acesta este comportamentul pe care, in opinia mea, trebuie sa-l manifeste un magistrat. Cu parere de rau constat ca nici in al 12-lea ceas cei doi nu inteleg ce functie de responsabilitate sociala indeplinesc si ca nu au nici o scuza pentru faptul ca atunci cand au dat inchisoare fostului ministru, agravandu-i situatia, sa lege agravarea pedepsei de faptul ca avocatii fostului ministru au formulat cereri de recuzare si sesizari la Inspectia Judiciara, calificate sicanatorii si imputabile inculpatului. Sa faci procese de intentie unui acuzat pentru ca avocatii lui au formulat cereri perfect legale, permise de legislatia in vigoare este o descalificare profesionala impardonabila. Un astfel de comportament intr-o sala de judecata, in care judecatorul este chemat sa aplice legea, nu sa o faca el cu de la sine putere este de natura sa induca justitiabiilor si avocatiilor teama ca dreptul la aparare devine un instrument riscant, de-a dreptul periculos. Sa ajungem sa ne fie frica sa mai deschidem gura, sa spunem orice in apararea noastra, ca sa nu fim aruncati in inchisoare, adica sa ne „cumintim” este un lucru cumplit.
Asemenea motivari sunt un pericol major pentru ideea de justitie intr-un stat democratic, in care dreptul la aparare este garantat prin lege si prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului la care Romania este parte. Judecatorii nu au voie sa fie rai. Nici sa judece dupa resentimente. Ei trebuie sa aiba o natura superioara de intelegere si echilibru, de cumpatare si intelepciune. Judecatorii nu au voie sa devina Dumnezei, ci sunt obligati sa aplice legea functie de probele din dosar. Cand un judecator se apuca sa faca el „dreptate sociala”, ignorand legea, nu e cu nimic mai presus fata de acuzatul din fata lui, devine chiar el un pericol social. Pentru ca judecatorul este chemat sa aplice legea, nu sa faca el legea. Cine nu intelege aceste principii elementare nu are ce sa caute pe scaunul de judecator.
Deci, luati aminte cei din propaganda #rezist, care va grabiti sa ii numiti „eroi” pe cei doi judecatori sanctionati de CSM, ce Cutie a Pandorei puteti deschide in societate prin mesajele voastre.
Sanctionarea activitatii de aparare prin agravarea situatiei celui aparat doar pentru ca a indraznit sa formuleze cereri de recuzare si sesizari legale la Inspectia Judiciara frizeaza abuzul de drept si Dictatura. Anuleaza din start ideea de Justitie. Nu place fata acuzatului, deranjeaza functia politica detinuta, ori impetuozitatea avocatiilor, nici o lege nu da dreptul unui judecator sa recurga la asemenea forme de pedeapsa. Sa fie clar, accidentul rutier al fostului ministru a fost o tragedie nedorita si nepremeditata de nimeni. Fostul ministru nu a fost nici beat nici drogat. A fost o coliziune frontala intre benzi pe un drum cu doua sensuri, iar in dosar au fost mai multe expertize privind pozitionarea in trafic a celor doua masini, care era mai mult sau mai putin intrata pe sensul opus, expertize contradictorii pe care apararea a dorit sa le fructifice in folosul ei. Nu am intalniti niciodata vreo pedeapsa cu inchisoarea cu executarea pentru un asemenea tip de accident. Daca Daniel Chitoiu nu ar fi fost in trecut mare politician, cazul nu ar fi fost deloc mediatizat.
Unul din cei doi judecatori sanctionati s-a victimizat public prin mesajul ca prin pedeapsa aplicata de CSM, el a inteles ca nu mai are voie sa condamne politicieni. Dar oare asta era scopul domnului judecator in profesie, sa arda musai politicieni?
Faptul ca patru judecatori din CSM, in opinie minoritara, au considerat ca cei doi judecatori nu ar fi de sactionat, demonstreaza cat de greu este sa restabilesti dreptatea intr-un sistem bolnav in care mai nimeni nu raspunde cand greseste, si unde, iata, inca mai exista judecatori care se arata ofensati pe faptul ca avocatii apararii isi permit sa faca recuzari. Chiar daca cererile de recuzare au fost respinse, situatia generata de nescuzabila motivare a celor doi judecatori, demonstreaza cu prisosinta ca recuzariile repetate formulate de aparare au fost pe deplin intemeiate, precum si faptul ca cei doi judecatori – azi pentru unii mari „eroi”- erau vadit incompatibili pentru ca abdicasera de la obiectivitatea lor, de la impartialitatea la care erau obligati prin lege. Ostilitatea lor s-a vazut in sala, asa ca ce puteau sa faca avocatii apararii, decat sa ii recuze in mod repetat?!
Iata de ce hotarea CSM de sanctionare a celor doi judecatori constituie un precedent benefic pentru insanatosirea sistemul judiciar., pentru autoreglarea lui, care ar trebui sa se repete pe viitor. Nu putem ca justitiabili sa comparem in fata unei instante si sa stam cu frica ca unii judecatori sunt #rezist si nu suporta sa vada politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti sau mai stiu eu pe cine li s-a pus lor pata in viata. Functia de judecator trebuie sa fie una de incredere, de respect si solemnitate maxima in societate, care sa garanteze domnia legii si nu a arbitrariul, a propriilor resentimente. Altfel justitia devine o loterie in care verdictele se dau in functie de ce noroc ai sa pici la anumiti judecatori si in ce toane ii prinzi.
Prin urmare, nu pot decat sa salut extraordinara hotarare a Sectiei de judecatori a CSM, care a inteles ca a garanta indepententa justitiei inseamna sa sanctionezi uneori si rationamentele logico-juridice a unor judecatori care au ajuns sa creada ca ei nu pot fi niciodata sanctionati pentru modul in care gandesc si motiveaza, chiar daca rationamentele lor ar incalca flagrant drepturi procesuale garante prin lege, cum este cel la aparare si la o instanta obiectiva si impartiala.
Sper ca revolutionara hotarare disciplinara a CSM sa ramana in picioare la Inalta Curte unde cei doi „eroi” au atacat-o. Hotararea CSM, chiar daca a fost luata in majoritate, si nu in totalitate, are totusi o hiba fundamentala. Fata de constatarea ca cei doi judecatori au incalcat legea cu rea credinta si in mod nescuzabil, singura sanctiune care s-ar fi cuvenit era excluderea din Magistratura.
Nu poti sa constati ca un judecator a incalcat legea cu buna-stiinta si nescuzabil, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil si sa il lasi sa o comita pe mai departe.
Cazul se va transa la definitiv la Inalta Curte. In sistemul judiciar romanesc hartia suporta orice. Daca „eroii” nostri vor castiga la ICCJ, atunci acestia vor deveni Eroi in toata regula, ba chiar martiri pentru curajul de a baga in inchisoare un politician. Iar avocatilor si acuzatilor li se va transmite mesajul sa o lase mai moale cu apararea, ca nu cumva sa o pateasca!
Daca totusi CSM va castiga la Inalta Curte si hotararea de sanctiune va ramane definitiva, nu va pieri speranta ca Justitia inca mai exista si ca este de-adevaratelea legata la ochi”, spune Savaliuc.
Articolul Răzvan Savaliuc: „Doi judecători care nu au înţeles nimic. Şi nici nu vor să înţeleagă” apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
