România este singura ţară iubită de Dumnezeu, locul care înseamnă ‘acasă’ şi unde găseşti oameni care au în ADN-ul lor o bunătate şi o forţă care îi pot ajuta să construiască multe, dacă sunt lăsaţi, consideră căpitan Alexandru Dumitru, locţiitor al comandantului Detaşamentului Sinaia din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Prahova.
În urmă cu şase ani, acesta a depus un jurământ care, fiind făcut în faţa lui Dumnezeu, are valoare de obiectiv măreţ şi o importanţă atât de mare, încât lasă totul deoparte atunci când datoria faţă de semeni îl cheamă.
‘Am făcut un jurământ în faţa lui Dumnezeu, iar pentru mine, acesta este un obiectiv măreţ şi are un grad destul de mare de importanţă, încât pot să-mi las familia la o parte, să plec la ora 3,00 – 4,00 dimineaţa la intervenţie, neştiind unde mă duc, neavând o certitudine despre situaţia cu care ne vom confrunta atunci când vom ajunge acolo, decât câteva informaţii oferite probabil de cel care a sunat la 112, şi cu credinţă mare în colegii cu care intervin, în subordonaţii mei, că îşi fac meseria şi ştiu ce au de făcut şi să ne şi ne întoarcem toţi cum am plecat de acasă’, a declarat, pentru AGERPRES, căpitan Alexandru Dumitru.
Dacă îl întrebi de ce a ales această meserie care îl pune în situaţii nu de puţine ori dificile sau periculoase, nu reuşeşte să identifice foarte clar un motiv, nu a avut un model în familie în acest sens, însă, uşor, uşor, începe să creadă că a fost vorba, de fapt, despre o chemare.
‘La început nu am considerat-o o chemare, dar, având în vedere unde am ajuns şi cât de repede am ajuns aici, încep să cred că Dumnezeu ştie finalul destinaţiei, iar eu doar urmez calea’, spune pompierul din cadru Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Prahova.
Şi ar mai fi ceva… adrenalina generată de lucrul sub presiune, dar şi acea satisfacţie de a fi venit în sprijinul celor care, în momente nefericite ale vieţii lor, se găsesc într-o situaţie de criză sau de urgenţă. Stări şi sentimente care nu prea pot fi înţelese de oricine, nici chiar de către toţi pompierii, ci mai degrabă de medici şi personalul medical de pe ambulanţă.
‘Pe partea de situaţii de urgenţă, ne pliem pe orice scenariu, orice criză, orice situaţie negativă care s-ar abate asupra României sau asupra populaţiei. Noi suntem, aş zice, indispensabili, contribuim în mod direct şi eficient la siguranţa populaţiei pe partea de situaţii de urgenţă. Din punct de vedere personal, satisfacţia pe care o ai atunci când, la finalul intervenţiei, cineva îţi mulţumeşte şi ştii că ai făcut tot ce poţi ca să-i salvezi casa, bunurile, viaţa, în cele din urmă nu se compară cu nimic. Cine nu a experimentat clar n-are cum să o înţeleagă, pentru că trebuie să fii fix în mijlocul acţiunii şi să te implici efectiv în treaba asta. Chiar în cadrul pompierilor nu toţi pot să înţeleagă sentimental, dar şi profesional satisfacţia pe care o avem noi, cei de la intervenţie, cei din linia întâi, pentru că îi avem şi pe cei care sunt la birourile suport. Este ceva inedit, e un pic ieşită din tipare meseria aceasta, nu ai cu ce s-o asemuieşti în viaţa reală, decât cu medicii şi personalul medical de pe ambulanţă. Nu prea aş vedea altceva ca termen de comparaţie, ca şi condiţii de muncă şi situaţii cu care ne confruntăm, pentru că suntem contracronometru oricând. Presiunea e maximă pe noi, pentru că avem de respectat un jurământ, până la urmă, faţă de ţară şi faţă de semeni’, punctează căpitan Alexandru Dumitru.
El consideră că familia şi sprijinul acesteia sunt extrem de importante pentru că de acolo îşi ia tăria şi energia, iar gândul că, la întoarcere, este răsplătit cu aceeaşi dragoste şi înţelegere din partea celor dragi îl motivează cu atât mai mult.
‘Sunt binecuvântat cu o familie care înţelege meseria mea şi n-am avut niciodată nici cea mai mică discuţie legată de motivele pentru care trebuie să plec la intervenţia X sau Y, inclusiv cea cu refugiaţii din Ucraina, inclusiv cele pe la graniţă, în Grecia şi aşa mai departe. În primul rând, vine datoria aceasta. Ştiu că în timpul liber şi după ce mă întorc acasă mă pot ocupa de familie fără probleme şi să ştiu că o am în siguranţă, chiar dacă voi pleca inevitabil la vreo intervenţie. Şi e mai mult decât suficient. Când mă întorc acasă sunt răsplătit de aceeaşi dragoste şi de aceeaşi înţelegere. Scopul pe care îl servim depăşeşte orice orgoliu pe care l-ar avea familia sau soţia, copiii’, explică acesta.
Căpitan Alexandru Dumitru s-a numărat printre pompierii români care au participat anul acesta la misiunile de stingere a incendiilor din Grecia şi a răspuns afirmativ acestui apel nevrând să rateze o astfel de experienţă care nu se compară cu intervenţiile din ţara noastră.
‘E o experienţă, din punctul meu de vedere, cum rar întâlneşti în carieră, pentru că îţi trebuie anumite veleităţi ca să fii ales. Anul acesta a fost un pic mai special pentru că, la câte intervenţii au fost acolo şi la cât de mare a fost amploarea situaţiei, a trebuit să se schimbe foarte multe efective şi au luat foarte mulţi pompieri acolo. În primul rând, trebuie să fii conştient că pregătirea pe care ai avut-o şi modul în care te-ai ocupat de pregătire e un factor important acolo. Incendiile de vegetaţie din Grecia nu se compară cu nimic ce avem noi. Clima lor este foarte uscată şi vegetaţia este, în principiu, răşinoasă. În România nu te-ai lovit de aşa ceva. La noi, incendiile de vegetaţie, cele de câmpie sunt destul de rapide, dar nu se compară ca şi mod de avansare şi de propagare a incendiului, mai ales că sunt câmpuri uscate sau lanuri de grâu sau de porumb. Atunci, într-adevăr, se propagă destul de repede, dar, având în vedere că toate sunt înconjurate de drumuri şi şosele, se ajunge la un punct în care se opresc, nu mai pot să continue. Noi ne poziţionăm în aşa fel încât să nu treacă de noi. În schimb, în Grecia se fac tornade de foc, coşuri de foc le ziceau ei, ofiţerii eleni de pompieri. Nu ai cum să compari, e iad, e haos acolo şi să te duci acolo nepregătit atât profesional, cât şi mental, îţi faci rău şi ţie şi oamenilor de acolo. Eu cred că pe asta s-a bazat selecţia, pe rezultatele pe care le-am obţinut în trecut, dar şi pe felul cum te vede comanda sau superiorii tăi’, povesteşte căpitanul.
Cât despre sentimentele care l-au încercat atunci când îşi ajuta semenii de peste hotare, el spune că a fost la fel ca în România pentru că, oriunde s-ar afla, scopul este acelaşi.
‘Nu a fost diferit, pentru că, până la urmă, asta e meseria, ori că o fac în Grecia, ori că o fac în România, acelaşi sentiment îl stârneşte. Iar ca şi primire, noi eram eroi. E mult spus, dar aşa ne-au primit – aplauze de fiecare dată când ieşeam pe stradă, chiar şi în patrulare, nu trebuia să mergem la o anume intervenţie, lumea se oprea, ne saluta, vorbea cu noi, ne aplaudau unii dintre ei. Iar, din spusele băieţilor care au fost şi în misiunile din anii trecuţi, le aduceau mâncare pe toată durata intervenţiilor, apă, chiar şi cetăţenii normali, nu erau instituţii ale statului elen, pur şi simplu asta era recunoştinţa. Era maximum de recunoştinţă pe care l-am fi aşteptat noi de la ei’, îşi aminteşte Alexandru Dumitru.
Întrebat dacă, în acele momente, s-a simţit mândru de faptul că este român, răspunsul a fost prompt: ‘da, dar mă simt mândru că sunt român în orice ţară, indiferent de ce suntem chemaţi să facem’.
Planurile sale nu exclud o posibilă plecare din ţară ‘pentru a servi un scop mai mare’, însă de fiecare dată s-ar întoarce aici, unde este ‘acasă’.
‘Ce vis am? Să fiu împlinit sufleteşte şi sănătos ca să pot să mai continui cariera. Nu ştiu cum o să mă poarte destinul, dacă o să rămân aici, dacă există şi alte oportunităţi mai mari, depinde. Noi, ca şi pompieri, avem foarte multe posturi disponibile, mai ales pe la Comisia Europeană, pe la Bruxelles. Dacă ai cunoştinţe de limba engleză, poate chiar şi franceză, în anumite cazuri, oricând poţi să dai un interviu, dacă te încadrezi în baremele lor şi în cerinţele lor. România este ţara în care m-am născut. Întotdeauna, indiferent unde aş fi, m-aş întoarce oricând. Întotdeauna va fi domiciliul meu aici şi nicio clipă nu m-am simţit străin la mine în ţară. Întotdeauna m-am simţit acasă. România e acasă, cu bune, cu rele, cum este ea. Eu am o speranţă foarte mare în români, prin prisma rădăcinilor din care ne tragem şi a ceea ce am creat noi înainte’, spune Alexandru Dumitru.
În perioada în care România a deţinut preşedinţia Consiliului UE, acesta a făcut parte din echipa de lucru a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă pe partea de relaţii internaţionale în legătură cu situaţiile de urgenţă.
El consideră că ADN-ul nostru de român conţine o bunătate şi o forţă care ne ajută foarte mult. ‘Avem ceva la ADN-ul nostru de român, este o bunătate la noi, o putere… Putem să construim multe, dacă suntem lăsaţi’, crede acesta.
Din punctul său de vedere, România este ‘singura’ ţară iubită de Dumnezeu şi îşi susţine afirmaţia prin referiri la poziţia geografică, resursele ‘inimaginabile’ şi istorie.
‘Este singura ţară iubită de Dumnezeu. (…) Istoria pe care ne-am clădit e una destul de bine ascunsă, dar cine o ştie crede în România şi consideră România o ţară iubită de Dumnezeu’, a spus, pentru AGERPRES, căpitan Alexandru Dumitru, locţiitor al comandantului Detaşamentului ISU Sinaia.
